Mihail Victus debutează cu o carte captivantă în cel mai diferit mod cu putință. Un thriller psihologic ce se citește extrem de ușor, iar pentru că îți permite să-ți imaginezi cum s-a întâmplat de fapt accidentul, ai putea să-l cataloghezi „plictisitor”. Apoi îți vine să-ți dai singur o palmă când dai pagina și ești mințit cu o nouă versiune a întâmplărilor. Și îi reușește până la final, doar slujba lui constă în manipulare media. Crezi că îi vei face față?
O mașină a intrat cu viteză într-un grup de pietoni pe bld. Regina Elisabeta din București. Două persoane și-au pierdut viața și alte trei au fost transportate de urgență la spital, iar un bărbat se află în stare critică.
Protagonistul nostru se face nevăzut de la locul accidentului pe motiv că declarația sa nu ar ajuta cu nimic polițiștii, iar timpul lui este prea important pentru a fi pierdut cu așa ceva. Dar remușcările încep să-i ocupe mintea după ce vede știrile la televizor despre posibilul atentat și se gândește că singura lui șansă este o mărturisire scrisă.
Poate că scrierea celor ce urmează va îndepărta o parte din greutatea vinei. Ce încerc să fac aici, așadar, e atât un gest pornit din remușcare, cât și unul de egoism.
A pornit cu buna intenție de a-i ajuta familia lui Damian, dar din primele minute după ce a intrat în spital acesta începe să mintă, atât pentru motivul care se află acolo cât și cine este el de fapt.
Fiecare deviere pe care Mihail o face în cartea sa de la șirul evenimentelor, are un rol important, iar informațiile astea te vor ajuta spre final să pui piesele cap la cap. Un exemplu bun este și descrierea de pe spatele cărții. Știi că protagonistul nostru este manipulator media, dar nu știi cine la învățat toate șmecheriile. Știm despre accident, dar ce este atât de special la Damian încât își schimbă toată rutina și chiar renunță și la clienții lui de elită pentru a rezolva asta? Iar relația lui cu Lorena începe să se destrame din cauza secretelor pe care le ascunde față de ea.
Am profitat de slăbiciunile și încrederea celorlalți. Îmi foloseam atât de des strategiile de manipulare, încât mă simțeam la rândul meu controlat de o forță căreia nu-i mai puteam face față.
La început am fost puțin sceptic privind cartea Fracturi, pentru că are doar 175 de pagini. Dar m-am grăbit în a pune o o etichetă asupra cărții. Ce nu m-am așteptat eu să descopăr aveam să trăiesc în următoarele 3 zile. Spun 3 zile pentru că în timpul ăsta am putut să mai citesc câteva pagini, dar ritmul alert al povestirilor și schimbarea constantă a planului de a mărturisi totul m-a făcut să iau cartea după mine oriunde am avut treabă și pe unde mai așteptam 5 minute, citeam repede câteva pagini.
Să nu crezi că intenționez să-mi caut scuze. Mă consider singurul responsabil pentru stadiul în care am ajuns. Nu-mi plâng de milă și-ar fi o minciună dacă aș afirma că regret cum i-am folosit pe unii, ca să-mi ating scopurile.
Fiind un thriller psihologic și doar cu informații importante, acompaniat de un ritm alert al mărturisirilor este un avantaj plăcut, dar există și dezavantaje pentru cei care doresc să se piardă în detalii. Fracturi nu este pentru ei. Cartea de debut a lui Mihail se citește repede și ușor. Trebuie să vă așteptați la o poveste care va stârni în voi mirosul de stradă, o incursiune atipică și apoi să mergeți mai departe.
Obișnuiesc să mai citesc și prin stațiile de taxi când am câteva minute libere. În mărturisirile protagonistului nostru, descriind stările lui de moment despre cum orașul prinde viață odată cu lumina Soarelui, aveam și eu clipe în care simțeam strada. Eram pe stradă când citeam despre stradă și auzeam zgomotul cauciucurilor ce rulau nervoase pe șosea și cearta dintre claxoanele mașinilor.
Nu sunt primul și nici ultimul dintre rechinii atrași de găleata plină cu carne proaspătă și însângerată. În universul meu am învățat că dacă nu acționezi tu, se vor găsi oricum alții gata să o facă, iar primul care se va repezi la momeală va avea parte de porția cea mai copioasă. În felul ăsta, înveți să ai grijă în primul rând de propria piele. Devine obișnuință, ca orice gest îndelung exersat.
Încă nu-mi dau seama dacă sunt dezamăgit că s-a terminat sau de cum s-a terminat. Sper să existe o continuare. Protagonistul nostru să-și refacă viața în alt oraș (din România), după ce a plecat, așa simplu. Sper să mai scrie încă o mărturisire despre cum a mai trăit altă pățanie și cum își dă seama că este bântuit de necazuri, fără dreptul de a se bucura de viață. Un fel de plată pentru tot răul făcut.
Mulțumesc Editura Vremea pentru carte.
Citește și Topul cărților de dezvoltare personală
Cartea Fracturi o puteți cumpăra de la:
Lasă un răspuns