Subiectul fierbinte care a cuprins România (și nu numai) în ultima săptămână a scos la suprafață multe necunoscute. În funcție de persoana cu care discutați o să descoperiți o rețea ascunsă și bine dezvoltată în România sau doar o altă pată neagră care ne strică imaginea. Însă eu vreau să vă prezint câteva detalii mai întunecate despre lucrurile pe care le-am observat, ca un taximetrist ce perindă tot Bucureștiul.
Nu spun că am observat problema asta de mult timp. Ba din contră. Acum, după ce am citit atâtea detalii despre metoda Loverboy, parcă filmele încep să prindă viață sau poate că au fost ascunse până acum și deodată ies la suprafață. Și când mă refer la filme vreau să spun fix despre filmul românesc Loverboy. După cum spuneam, citind atâtea știri despre frații Tate și poveștile specialiștilor în domeniu care până acum n-au spus o vorbă pe subiect, m-am gândit să mai apar și eu.
În ultimele zile o tonă de momente mi s-au perindat prin fața ochilor. Momente ce păreau banale la momentul lor sau doar pete negre asupra Bucureștiului, însă am realizat că de fapt este o industrie întreagă. Multe, dar mult prea multe fete ce par cineva sunt de fapt creațiile societății noastre. Nu este vina lor că sunt curve, că fac videochat sau că au sponsori, nu. Aceste persoane sunt simple victime ale proastelor noastre alegeri.
În ultimii 10 ani…
Cam de când fac și eu taxi și cam de când am început sa vedem smartphone-uri prin România, că până atunci termenul de videochat nu prea exista.
Cam de la acest moment încolo am început să avem vedete expuse doar la un click distanță. Vedete apărute peste noapte, vedete care își vând trupurile în niște reclame sau videoclipuri muzicale pentru niște bani. Vedete care se prostituează public pentru un gram de vizibilitate, că imagine nu pot să-i spun.
Când avem în fața noastră așa ceva în fiecare zi, nu vă întrebați oare ce gândește o fată adolescentă? Ce copil nu și-ar dori faimă, bani, concedii peste concedii, mașini luxoase și exclusivități? Și nu răspunde-ți cu mintea voastră de adult, nu. Răspunde-ți cu mintea unui copil care petrece mai mult timp pe instagram, tik tok și alte locuri culturale asemănătoare.
Ei vad doar o persoană apropiată de vârsta lor care au chestii pe care ei nu le au. Văd vedete care apar cam dezbrăcate în public și sunt cineva. Văd bărbați care vorbesc despre acele „vedete”. Văd știri despre toate vedetele astea. Acești copii pe urmă înțeleg ce trebuie să facă ca să ajungă și ei acolo. Apoi vine un loverboy și totul pare atât de aproape și real. Visul prinde viață. Încercați numai să-i convingeți pe acei copii că nu este în regulă când ei au avut asta în fața ochilor ani de zile și s-au gândit ce-i de făcut, dar nimic nu a mers.
Citesc o carte acum: Atomic Habits de James Clear. Sunt abia la început, dar este ideea asta de a nu avea scopuri sau planuri mari, ci să facem pași mici, obiceiuri mici, dar zilnice care să ne aproprie de acel lucru pe care ni-l dorim. Acum, dacă un copil își dorește să devină o vedetă precum Loredana, cu jumătate de milion de urmăritori pe instagram și care pune un video ca ăsta. O adolescentă nu o să gândească precum James Clear care ne recomandă obiceiuri mici de 1%, ea o să zică vreau să fiu precum Loredana. Face ceva azi, ceva peste o lună și vede că după un an nu a ajuns acolo unde și-a dorit. Însă nu a încercat și metoda asta de videochat sau ideea de a avea un sponsor.
Noi, toată societatea suntem de vină pentru situația asta. Că dacă vedetele astea care se dezbracă în online nu ar avea public, nu ar mai avea nici bani, prin urmare o adolescentă nu ar mai admira-o.
Eroii nu poartă pelerină
Adevărații eroi sunt părinții care înțeleg, conștientizează sindromul acesta și se luptă după puterile fiecăruia cu tot sistemul. Iar eroii de război sunt fetele care rezistă în această lume și nu cedează.
Primul an de facultate la cămin. Abia are o umbră de mâncare în stomac, dar le vede pe colegele de cămin cu prietenii lor cu bmw-uri, noaptea târziu, poze de la mare și munte în fiecare weekend și cappuccino în fiecare zi. Credeți că este scenariu de film? Este realitate. Poate nu atât de la vedere, dar este o crudă realitate. Am stat de vorbă cu zeci astfel de fete și recunosc că nu am făcut toate legăturile astea pe care acest trist eveniment m-a făcut să le realizez.
Ce credeți că este în inima unei fete care pune pe social media o poză din tramvai în drum spre birou și scrie la descriere positive vibes today și primește like-uri de la 1% din numărul de urmăritori, care este din maxim 3 cifre. Iar o fostă colegă de cămin tocmai își anunță sutele de mii de urmăritori că și-a luat apartament în Dubai.
Și rezistă așa ani de zile în mașinăria asta corporativă, cu speranța că poate o să întâlnească un băiat ok care să le aducă flori și ciocolată. Să le ia cu mașina de la muncă și care să petreacă nopțile împreună, nu separați. Iar, după un timp, termenul familie să fie menționat mai des în vocabularul lor. Să viseze împreună la ce ar însemna să fie 3 în loc de 2.
Aceștia sunt adevărații eroi pe care nimeni nu-i vede și nici nu-i înțelege. Sunt zilnic printre noi. Cel mai des văd asta la hoteluri de lux din București, fete la puțin 20 și ceva de ani, îmbrăcate la -5 grade ca la 40+ grade, la braț cu un bărbat cărunt care stă numai pe telefon. Extremitățile astea sunt la tot pasul și nici una dintre părți nu are curajul să vorbească despre asta.
Lasă un răspuns