Ce este ziua de Revelionul dacă nu momentul unic din an când facem trecerea în noul an alături de familie sau prieteni? Chiar nu știu. Însă se pare că mai există și oameni care sunt nevoiți să treacă singuri prin acest moment unic de timp. Să fii străin de oraș, de țară, de limbă și de oamenii din jurul tău este poate cel mai dureros sentiment. Cel mai reconfortant gând este că au ales o viață de solitudine, dar după cum autorul probabil că va explica mai târziu, aceste momente sunt trecătoare sau numai parțial adevărate.
Eram la mai puțin de 12 ore de clipa când artificiile parcă nu se mai opresc, dopurile de șampanie sar de fericire în pornirea aventurii lor de câțiva metri și minutul în care cei mai mulți bani cash sunt ținuți în buzunare, pentru că așa spune tradiția. Dorințele sunt aruncate în eter și speranța este vie când, chiar și pentru acel minut speri ca persoana iubită sau dorită de lângă tine să se roage la același lucru, de parcă asta ar face ca dorința să fie mai puternică. M-am gândit destul de mult la toate astea în ziua de Revelion când, la finalul cursei am înțeles că el va fi singur în București.
Străin și singur în fața unui hotel din București. Eram în fața lui, în stația de taxi de la hotel, dar alege să facă comandă prin aplicație. Am încercat să iau comanda, dar un mesaj prin aplicație mă anunță că alt coleg a confirmat comanda. Nu m-a ales din prima. Îl văd cum tastează pe telefon, cu mici pauze. După vreo 5 minute face din nou comandă și aud sunetul inconfundabil al aplicației cum i se confirmă și lui comanda. Se uită către mine și încet se aproprie, de parcă nu-l grăbea nimic.
Old town, please.
Mă așteptam ca în ziua de Revelion oamenii să folosească taxiul pentru a merge la rude și prieteni sau cumpărături lăsate pe ultima sută de metri. Însă centrul vechi de dimineață? Omul ăsta chiar nu avea ceva mai bun de făcut cu ultimele ore rămase din 2022? La restaurante, pub-uri și alte bodegi, prezența se face după ora ~18, nu 10-11.
Mă gândesc adesea, în funcție de contextul zilei oare ce tipuri de clienți voi avea azi? Și inevitabil ajung la gândul ce este o cursă cu taxiul dacă nu o explorare a propriilor gânduri? Singur, în taxi și cu tona de probleme în gânduri navighezi precum cel mai iscusit căpitan când te uiți pe geam și vezi cum viața trece prin fața ochilor tăi.
Totuși, acest client luase o poziție pe care de obicei o iei acasă, în cel mai confortabil loc al tău. Rula printre filmulețe scurte sau story-uri pe telefon. Nu rezista niciuna mai mult de 3 secunde. Nu era interes față de ceva, ci doar plictiseală. Ești străin în oraș și nu vrei să te uiți pe geam? Poate vezi ceva diferit față de ce ești tu obișnuit.
Mă întreba ca printre picături dacă sunt activități publice și în aer liber în noaptea de Revelion în București. Dacă sunt zone pe unde poți să te plimbi.
Toate întrebările puteau oferi doar anumite răspunsuri, de genul – nu-i așa că FCSB este cea mai bună echipă de fotbal? Da sau nu. Deci și răspunsurile mele erau: da știu sau nu, nu știu. Însă el nu adresa întrebări de genul: care sunt cele mai distractive locuri din București unde să faci Revelionul cu prietenii? Vreau să ies cu familia de Revelion într-un loc liniștit. Vreau să-mi surprind iubita ducând-o într-un loc de unde să vedem artificiile din București. Pe lângă rădăcina problemei că el, cu 12 ore înainte de miezul nopții nu avea nici un plan, altfel nu mai întreba.
Momentele precum singurătatea în noaptea de Revelion este situația în care ne compătimim singuri. Tristețea există până în punctul în care fericirea îi ia locul. Alegerile din trecut ne definesc în prezent, iar alegerile din prezent ne definesc viitorul. La mulți ani! Și un an nou mai bun.
Lasă un răspuns