În ultimele două săptămâni am auzit două povești noi de la actuali și foști taximetriști, care prezintă aceeași imagine din taximetria de acum 10 – 20 de ani. Povestea celor doi este legată cu cea a unui vecin care s-a lăsat de taxi și s-a pensionat anticipat, iar banii îi vin din alte lucruri pe care și le-a asigurat din taximetria vremurilor de aur. Acest vecin este cumva opusul celor doi și poate fi un exemplu de urmat și dat în lecțiile de educație financiară.
Mi-am luat mașină cu banii din vouchere
Discuția pornită cu un coleg de la o situație actuală cu voucherele de care mulți taximetriști cam fug, am ajuns în a descoperi această poveste incredibilă și m-a făcut atent la următoarea, pentru ca apoi să le împreunez. În prezent, voucherele sunt un convenient pentru taximetriștii care nu se descurcă, pentru că nu încasează banii la sfârșitul cursei, ci trebuie ridicați ulterior de la firmă. Ceea ce nu vor ei să înțeleagă este că acea cursă pe voucher te poate scoate din zona aia în care stai de ceva timp, îți oferă continuitate ca să nu stai pe loc și cine știe, poate clientul la sfârșit îți spune să treci mai mult decât face cursa.
Dar ei nu au cum să descopere asta, pentru că le evită. Nu și acest coleg, care în urmă cu mulți ani era la alta companie de taxi care avea contract (voucher) cu magazinele mic.ro. Într-o zi cu noroc (aici nu am înțeles prea bine cine și de unde a apărut individul și nici n-am vrut să opresc mașinăria din vorbit pentru că știam că voi pleca în scurt timp), un tip de la o cursă cu voucher îi lasă un geamantan plin cu vouchere în alb. El trebuia să completeze niște nume, cursa de unde până unde, data și suma.
Pe vremea aia, angajații luau câte un pumn de vouchere pentru mai multe curse. Alții se pare că luau pentru o lună întreagă și nimeni nu punea întrebări. Șoferul ducea voucherul la firmă și își lua banii, iar compania de taxi se deconta cu firma respectivă o dată pe lună. În cazul colegului, acesta și-a rugat vecinii să treacă niște nume și să semneze pe vouchere. Un geamantan plin cu vouchere de 40 – 50 lei fiecare. Cică așa și-a luat o mașină nouă.
Făceam 10 – 15 milioane pe zi
Acest fost coleg nu mai lucrează pe taxi, dar a lucrat și a făcut bani frumoși în acele vremuri. Cumva trebuie să ai și noroc, pentru că nu toți dau de astfel de clienți.
Clientul lui care l-a îmbogățit lucra la câteva stații de magazinul care avea contract cu compania de taxi. Pe aparat și la acel preț, cursa nu făcea mai mult de 6-7 lei. Doar că, atunci când s-a angajat a trecut ca adresă de domiciliu o localitate de lângă București și pe voucher trebuia să apară suma care în teorie face și anume între 150 și 180 lei, depinde de ora, zi și trafic.
Pe acel client nu-l avea zilnic, cam de 2-3-4 ori pe săptămână și mereu îi dădea câte 10 vouchere și toate trebuia să aibă aceeași valoare. Câteodată, dar rareori clientul se plimba și mai mult de atât, iar valoarea bineînțeles că creștea, iar banii ăia îi făcea într-o oră de muncă, pentru că nu exista traficul din zilele noaste. Curse de aeroport de sute de lei fiecare.
La final îi las câteva bancnote de câțiva lei drept bacșiș și îmi spune: astea mici verzi nici nu le țineam în buzunar. Păi ce să fac cu ele? Să-mi îngroașe buzunarul și așa mare? Le aruncam sau le dădeam la cerșetori. În acel moment scoate din casă un teanc de bani într-un elastic și îmi spune: uite așa teancuri cu hârtii de 50 și 100 lei aveam zilnic, bani făcuți doar într-o zi și îi țineam în buzunarul de la ușă. Și acum, ce înseamnă ăia 10 – 15 milioane pe zi, îl întreb eu. Jumătate din salariu.
Taximetristul inteligent
Am întâlnit o parte din liderii taximetriei de aur din București. Unul dintre aceștia se ducea mereu la restaurant și petrecea, iar noaptea, după ce veneau toți șoferii cu planul, cineva de la firmă îi ducea banii într-o pungă, iar el îi arunca la lăutari. Efectiv făcea bani cu lopata, acum lucrează ca electrician prin altă țară că în România este căutat.
Dacă ajungeți pe la coloane pe strada Doamnei, unde este și stația de taxi, sigur o să-l vedeți pe (să-i zicem nea Petre, pentru că nu-i știu numele). Acum vinde parfumuri originale și ochelari de soare. Mai ajunge și pe la Sala Palatului. A lucrat și el pe taxi și ducea străini la fete. Dacă el îi taxa cu 100 de dolari, nu vreau să știu cât plăteau la doamne. Ultima dată mi-a cerut 50 de bani ca să-și ia o cafea, restul de bani îi avea.
Aceștia sunt taximetriștii gloriei de aur. Jucau barbut și altele. Făceau bani care acum par din filme și n-au știut ce să facă cu ei. Însă într-o zi stau de vorbă cu un vecin care îmi spune că a predat licența de taxi înapoi la Primărie, licență care valorează câteva mii de euro. O ținea de geaba în parcare de câțiva ani. Când toți spărgeau banii pe te miri ce, el i-a strâns și a cumpărat apartamente în cartierul Aviației din București, pe care acum le închiriază.
Lasă un răspuns