Cea mai puternică învățătură pe care am descoperit-o de la un client și cea mai înduioșătoare poveste din câte am auzit. Am stat mult timp și m-am gândit înainte să o scriu și mă mir de timpul de care am avut nevoie, dar trebuia să fiu sigur.
Pentru prima oară de când scriu confesiunile astea îmi pare rău de regula mea: să nu dau numele real al clientei. Poate, cine știe, cunoscând-o și stat la o cafea cu această distinsă doamnă, toate visătoarele și disperatele după bani s-ar trezi la realitate. Am un citat care mie îmi place mult și consider că aici se potrivește de minune:
If more people valued home, above gold, this world would be a merrier place…
Doamna Raluca a fost o persoană ambițioasă de când se știe. A dus totul la extrem și dădea de două ori mai mult decât i se cerea. Nu dormea cu nopțile, nu se distra și niciodată nu se ruga de cineva ca să o ajute cu ceva ce, cu timpul, a descoperit că putea să-și ofere și singură – informații sau cunoștințe din orice domeniu.
A întreținut atâtea firme, a construit încă și mai multe, încât ajunsese să câștige între 20 și 30 de mii de euro pe lună (fără dividente) înainte de criza economică din 2008. Acum câștigă în jur de 10 mii de euro pe lună, iar venitul este într-o continuă scădere și nici că o deranjează.
Imediat după criza economică a început ușor ușor să-și revină. Se mândrește cu faptul că în timpul crizei nu a concediat nici măcar un om, în timp ce aproape toate companiile făceau concedieri. Au vândut din bunuri și au scăzut puțin din salarii, dar s-a gândit că cel mai rău lucru pe care l-ar putea face cuiva, este să-l dea afară pe timp de criză. Văzând asta, oamenii și-au dat interesul mai mult, iar cu iscusința ei și ajutorul lor a început să se aproprie de suma câștigată înainte de criză.
Nici domeniul în care a lucrat, nici numărul de firme pe care le-a avut și nici cum a reușit nu contează. În schimb, ce s-a schimbat contează. Contează că în spatele acestui mare succes, plecând de la nimic, a reușit să-și consolideze și o familie, numai că membrii familiei erau umbre, fantome care pluteau în jurul ei, pentru că nu le acorda atenția după care tânjește acum – dragostea lor.
Momentul în care tot acel succes s-a răsturnat a fost într-o zi însorită în care și-a scos copilul în parc, doar că acel copil își dorea să se distreze cu mama ei, nu cu altcineva. Mama ei stătea pe telefon, trimitea mail-uri, mesaje și vorbea la telefon. Soarta a făcut ca și soțul ei să aibă puțin timp liber și să se întâlnească cu ei în parc (scopul principal era ca să discute alte detalii despre afacerile lor, nu ca să petreacă puțin timp cu familia).
Tot soarta a avut grijă ca doamna Raluca să fie foarte stresată din cauza problemelor, iar atunci când soțul ei a scos primul cuvânt, doamna Raluca s-a răstit la el.
- O să înnebunesc de tot. Vând totul, plec la nebuni și dacă îmi revin, mă angajez ca vânzătoare la super-market.
- Dar mami, mie mi-ar place să-ți schimbi locul de muncă, poate în felul ăsta vei avea mai mult timp să petreci cu mine.
A doua zi și-a dat demisia din cele mai importante funcții pe care le deținea, a pornit procesul prin care își vindea toate companiile și căuta metode să se aproprie de fata ei. Se simțea ca o străină, dar și-a dat seama că avea cea mai puternică armă: fata ei și-o dorea lângă ea, chiar dacă ea nu știa ce să facă.
Aducându-și aminte de acestea, face o paranteză și îmi povestește că în urmă cu câteva săptămâni era cu fata ei la un salon și o femeie de acolo i-a mărturisit că și-ar dori ca și ea să aibă o relație atât de frumoasă cu fata ei. Instant și-a adus aminte de ea – doamna Raluca disperată să obțină mai mult, să aibă totul și să câștige tot ce alții îi spuneau că nu poate avea, numai că nimeni nu a încercat să o ademenească să descopere fericirea.
Nu a pierdut mult din copilăria fetei sale, doar câțiva ani pe care îi regretă în fiecare zi, dar se consolează cu faptul că și-a dat seama la timp, pentru că foarte mulți părinți nu-și dau seama niciodată. Mi-a povestit că într-o zi era cu fata ei la super-market ca să cumpere niște mere și foi pentru plăcintă. Să zicem 30 de lei? Au ajuns la casă, iar doamna Raluca s-a panicat pentru puțin timp pentru că avea doar o bancnotă de 100 de lei în portofel (deși avea cardurile cu bani la ea), dar era senzația aia bizară că nu are suficienți bani și se va face de rușine la casa de marcat. Înainte, fără câteva sute de lei nu pleca din super-market.
Având tot mai mult timp liber s-a gândit și răzgândit despre ce să facă ca să se implice personal în educația fetei sale. În următorul an a dat examenul pentru titularizare și a luat cea mai mare notă posibilă. A ajuns chiar și la tv dând un interviu. Acum este profesoară la două școli de prestigiu din București și își dedică tot timpul creșterii copilului.
M-a îndemnat să nu pun nimic în balanță atunci când vine vorba de copilul meu.
- Nimic, nici toți banii din lume nu merită ca să dai la schimb timpul pe care l-ai putea petrece cu copilul tău, pentru că nu îl mai poți recupera niciodată.
Lasă un răspuns