Dacă ne-am mulțumi cu prima variantă ce ne iese în cale, am fi considerați mediocri, prin urmare niciodată satisfăcuți. Dar oare când va fi suficient? Când vom epuiza toate șansele și vom găsi ceea ce căutăm când noi ne împiedicăm dacă nu zilnic, cel puțin în fiecare săptămână de exact ceea ce avem nevoie? Despre asta voi scrie în acest articol – despre căutările oarbe fără sfârșit și fără rezultat în căutarea absolutului.
Nu-mi amintesc să mai fi scris în vreo confesiune despre oamenii rătăciți, oamenii singuri, fără frica Lui Dumnezeu, disperați după timpul care trece pe lângă ei precum un râu disperat și agitat să iasă din matcă, dar culmea, răspunsul la disperările lor se află chiar în metodele, regulile și experiențele lor, doar că nu se mulțumesc niciodată cu ce primesc.
Chiar dacă în ultima perioadă am întâlnit foarte multe cazuri asemănătoare, Roxana este clienta care onorează acest articol. O femeie adevărată din toate punctele de vedere, o femeie care știe să fie feminină – o femeie.
Roxana a trecut de vârsta la care majoritatea femeilor, dacă se văd încă singure, intră în depresie. Din păcate, mult prea multe femei cu nasul pe sus ajung în situația asta, doar pentru că nu se mulțumesc cu puținul, vor întotdeauna felia cea mai mare de cașcaval, iar când o găsesc și pe aia, se lasă călcate în picioare de toanele unor indivizi doar pentru că fac parte din filmul pe care l-au visat, chiar dacă nu joacă rolul principal.
Roxana are un copil pe care îl vede ocazional fiindcă nu-și permite să-l întrețină, iar asta din cauza faptului că a lăsat dragostea să-i întunece gândirea. S-a îndrăgostit de un bărbat însurat, un om care nu face cinste bărbaților adevărați pentru că nu a mai vrut să audă de ea, iar soția acestui om, disperată că rămâne singură, l-a primit înapoi după ce a descoperit totul – asta este categoria care se mulțumesc cu puținul.
Fiecare personaj din povestea asta și-a învățat lecția, anii au trecut, s-au maturizat și acum sunt din nou pregătiți să pornească în căutarea acelui gol pe care încă nu l-au umplut cum trebuia. Roxana locuiește singură și își dorește un partener de viață – nu un soț, nu vreun miorlăit sau alintat, vrea doar să se bucure de viață. Viața în schimb i-a scos în cale doar oameni ce se dau drept prieteni, dar care își fac propriile interese atunci când dau sfaturi, iar Roxana suferă, pierde și a ajuns până la punctul în care vorbește prematur de sfârșitul vieții. Aici a fost punctul discuției telefonice care mi-a atras atenția.
În semn de disperare, după nenumăratele gesturi pe care le făcea către mine ca să-mi arate cu ce fel de bărbat are de a face, pune telefonul pe speaker ca să aud cum vorbește acel individ cu ea. Într-adevăr, un om disperat, iar singura lui carte de jucat era cea a pumnului în gură (faci ca mine sau deloc). A fost inclusiv un moment în care eu (șoferul de taxi pentru că el nu credea că Roxana se află în taxi), trebuia să confirm unde am fost, ce am făcut și încotro ne îndreptăm.
După lungi încercări de a închide conversația, toate erau cu „hai te rog, închide tu ca să nu închid eu”, la fel de bine putea nici să-i mai spună să închidă. Conversația s-a încheiat în cele din urmă și nevoia disperată de a vorbi totul, despre tot, cu un străin, a început să pună stăpânire pe ea.
Sunt lucruri pe care nu le voi mai uita vreodată, dar se pare că cel mai mult m-a marcat ea – Roxana și modul ei prin care își trăiește viața. Își dorește cu disperare pe cineva cu care să-și dea întâlnire acasă, un om de care să se atașeze, dar fără obligații, chiar dacă la categoria asta nu intră și copilul ei pe care îl vede ocazional. Se lasă influențată de o prietenă care îi face lipeala de fiecare dată, mereu iese prost, întâlnește bărbați însurați sau disperați.
Problema ce mă macină pe mine este că știe că acea prietenă este o prezență negativă pentru spiritul ei vesel și energic, dar nu renunță la ea. De asemenea, când întâlnește singură pe cineva, fără să vorbească cu prietena ei, se simte bine, întâlnirile (multe la număr) o fac să se simtă din nou femeie, dar găsește de fiecare dată o stupizenie de motiv care o face să renunțe și să-i ignore pe acești pretendenți la tron.
Că are nasul strâmb de când a pierdut o bătaie în liceu, că vinde cartofi în piață, că împarte pliante sau că lucrează pe tir. Numai din motive de acest gen a refuzat bărbații cu care ea s-a simțit cel mai bine, o făcea să râdă cum n-a mai râs vreodată, buni la pat, bărbați Alpha, dar există acel ceva. Mă enervează la culme când aud la multe femei, disperate că rămân singure și nemăritate, găsesc un bărbat perfect, doar că au o singură chestie care lor nu le pică bine dacă se afișează cu el în public, dar din alte privințe, sunt oamenii perfecți. Cine spune că le înțelege pe femei, te minte.
Mă enervează la culme și genul de femei stau cu bună știință de cauză într-o relație toxică cu bărbați care le domină și le controlează într-un mod brutal de abuziv. Le ordonă ce și cum să facă, iar ele acceptă, știind că pot mai bine, întâlnind posibilități mai bune, dar din disperare aleg ce este mai ușor, în timp ce altele nu aleg nimic, stau și așteaptă să vină Făt Frumos cu paloșul gros.
Universul ăsta în care trăim are o modalitate de ați oferi ceea ce meriți, bun sau rău. Problema este că atunci când primim ceea ce ne dorim, găsim ceva pe care o folosim ca scuză și nu mai suntem mulțumiți. Am întâlnit mult prea multe cazuri de acest gen, chiar și eu m-am aflat în situația asta, dar ai nevoie de sânge rece ca să o judeci cum trebuie, să știi ce vrei și să nu fi cu nasul pe sus – e simplu.
Chiar și după ce am ajuns la finalul cursei, am mai stat de vorbă aproape 15 minute sau chiar mai mult. Timpul a trecut pe lângă noi ca și curenții de aer care ne ofereau mereu subiecte noi de discuții. Mi-a făcut o plăcere enormă să discut cu Roxana. Este genul de femeie cu care ai ce să vorbești, fără să te uiți la ceas pentru a da impresia că trebuie să mai fi și altundeva, de parcă prezența ei ar fi plictisitoare. Cel mai mult m-a impresionat determinarea ei de a se schimba de acum încolo, de a-și ordona viața altfel, de a fi mai pozitivă și cel mai important, de a-și face promisiuni pe care să le respecte. Nu-mi aduc aminte să mai fi întâlnit o femeie atât de hotărâtă și sigură pe ea. M-a uimit total atitudinea ei doar în urma unor sfaturi minore, dar care au reprezentat totul pentru ea și am rămas cu gândul că ea este una din acele rare persoane care atunci când spune că vrea să facă ceva, poți fi sigur că este ca și făcut, în timp ce alții rămân la stadiul de gândire.
Citește și Dragoste și aventuri. Femei și soții
Lasă un răspuns