• Skip to main content
  • Skip to primary sidebar
  • Skip to footer
  • Home
  • Confesiuni
    • Confesiuni
    • Sfaturi utile
    • Gânduri
  • București
    • București
    • Evenimente
  • Recenzii
    • Cărți
    • Filme
  • Contact
Confesiuni din taxi

Confesiuni din taxi

Blog

Roșcata cu decolteu

17 septembrie 2017 De bogdan 2 comentarii

O zi călduroasă de vară și traficul începe să se liniștească pe străzi, însă la Gara de Nord începe agitația. Toate drumurile către gară sunt ticsite de oameni dornici sa părăsească această junglă urbană numită București.

Cum majoritatea oamenilor vin cu taxiul (ar veni cu mașinile personale dar locurile de parcare din jurul gării sunt limitate la maxim 50, așa s-au gândit cei din primărie, că nu avem nevoie de mai multe locuri de parcare).

La gară este plin ochi de taxiuri, prin urmare, aștept un pic mai mult până reușesc să prind o comandă, așa că întâmplările amuzante nu lipsesc din peisaj.

Cum stăteam în stația de taxi, mă uitam către fântâni și observ cum un om, iese dintr-un canal de lângă fântâni, începe să alerge printre mașini fără să întoarcă capul și vine direct la mine.

– Șefu, îmi împrumuți și mie telefonul? Că eu am rămas fără credit.

Până să apuc eu să spun ceva, un polițist strigă la el și în secunda următoare începuse maratonul. Băiatul care ieșise din canal, alerga de parcă viața lui depindea de asta.

Răbdarea mi-a fost răsplătită pentru că 5 minute mai târziu, am fost ocupat de o roșcată cu un decolteu mai mare decât….O roșcată cu decolteu (asta era una dintre glume), de parcă roșcatele ar avea nevoie de așa ceva ca să atragă atenția.

După ce i-am pus bagajele în portbagaj, mi-a spus că dorește să ajungă în Drumul Taberei, cartierul care pentru Silvia înseamnă acasă de mai bine de doi ani. Era o zi aglomerată de luni și pe lângă trafic, mai trebuia sa fiu atent și la povestea Silviei. Nu mă înțelege greșit, îmi plăcea să o ascult cum vorbește, problema era cu povestea ei. La capitolul ăsta nu era cu nimic mai specială față de restul fetelor care stau cu chirie în București.

Spre norocul meu, am ajuns repede la destinație și nu a trebuit să-i arăt că am fost atent la povestea ei, cel puțin așa m-am gândit eu. Fiind dimineață, străzile din cartier erau goale, câte un bătrân pe ici pe colo mai trăgea dintr-o țigară ajunsă la filtru prematur, prin urmare, nu mi-am făcut griji din cauza locului de parcare, m-am gândit că nu o să stau prea mult.

Mi-a plătit cursa și în timp ce-i scoteam bagajul din portbagaj m-a întrebat dacă pot sa-i dau numărul meu de telefon, când mai are nevoie de taxi să mă sune. A văzut că sunt diferit față de restul șoferilor de taxi și nu m-am plictisit la povestea ei (asta s-o creadă ea). Trebuia să fi fost atent la povestea ei, dacă mai aduce vorba de ea nu o să-mi aduc aminte prea multe, mai nimic de fapt.

Mare mi-a fost mirarea când duminică primesc un apel de la un număr pe care nu-l cunoșteam, era Silvia. După 5 minute de pălăvrăgeli fără rost m-a întrebat dacă n-aș vrea să vedem un film, la ea acasă. Acum, parcă nu au fost fără rost acele 5 minute, nu-i așa? 🙂

Fiind a doua oară când mă întâlneam cu Silvia, nu știam cu ce să mă duc la ea. M-am oprit la magazin și am cumpărat primele 2 lucruri la care am putut să mă gândesc. În buzunarul drept aveam o pungă de floricele (floricele la pungă de hârtie care se fac la cuptorul cu microunde) și în cel din stânga aveam o cutie de prezervative. Într-un final le-am desfăcut pe amândouă, dar din floricele n-am apucat să gust, oricum, a meritat. Aveam lângă mine o roșcată care știa cum și când să fie în partea ei feminină și să mă provoace.

Ne-am mai văzut de câteva ori, aceleași plăceri vinovate și confesiuni erotice de care nu ne mai săturam dar știam amândoi că trebuia să ne mai și oprim. Prima roșcată cu care am interacționat vreodată atât de intim și culmea, nu am depus prea mult efort ca să ajung cu ea.

Au trecut câteva luni fără să ne mai vedem, doar mesaje fără finalizare și totuși, după atâta timp, nu pot să o uit. Sincer, nici nu-mi doresc, sunt sigur că povestea noastră nu s-a sfârșit. Între timp aștept cu nerăbdare pe următoarea roșcată de la gară, care să-mi facă cu mâna și din care să se mai nască o confesiune.

Similare

Din categoria: Confesiuni

Cele mai citite articole

  • Cum să afli cât costă o cursă cu taxiul
  • Tariful la fiecare companie de taxi din București
  • Topul cărților pentru adolescenți
  • Părerea clienților: care este cea mai bună aplicație de taxi
Articol anterior: « Timpul ne schimbă pe toți
Articolul urmator: Niciodată să nu spui niciodată »

Reader Interactions

Comentarii

  1. Nicoll a zis

    12 octombrie 2017 la ora 11:03

    Foarte frumos!Ador felul tău de a scrie!

    Răspunde
    • bogdan a zis

      12 octombrie 2017 la ora 11:06

      Multumesc frumos!

      Răspunde

Lasă un răspuns Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Bara principală

Abonează-te la blog prin email

Introdu adresa de email pentru a te abona la acest blog și vei primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

Discuții

AST Taxi București – Aplicație nouă de taxi

Protest taximetriști București

Motivele pentru care au protestat taximetriștii azi în București

Speed Taxi a redus tariful la 2,59 lei pe km

Evenimente

Black Friday 2020 | Live Blog – magazine și reduceri

Social Media Summit | București 2020

Am fost la vernisajul Stare de gratie la Galeria Sector 1

Tags

Arena Națională Bestseller Black Friday Bucuresti București București frumos Cinema Elvira Popescu Clienti din taxi Clienți din taxi Clienți frumoși Concerte Confesiuni Coronavirus Criza economică Cărți Cărți recomandate Dezvoltare personala Evenimente Experiente Film Film dramă Filme Netflix Filme pentru pretențioși Impresii de taximetrist Influencer LifeStyle Netflix O poveste reală Recenzie Recenzie filme Relații Romexpo România Scriitor Român Sfaturi utile Social media Speed taxi Tarif taxi Taxi Taxi București Taximetrist Tehnologie Top carti Traficul din București Vernisaj
Privacy & Cookies: This site uses cookies. By continuing to use this website, you agree to their use.
To find out more, including how to control cookies, see here: Politică cookie-uri

Footer

Lumea văzută prin ochii unui taximetrist

Mi-au trecut prin taxi până acum o armată de oameni. Întâlnesc zilnic tot felul de clienți: divorțați, plecați la muncă prin alte țări, golani, oameni de afaceri și celebrități.

Poveștile diferă, la fel și lecțiile ce pot fi trase din experiențele lor. Le povestesc cu plăcere în speranța că poate cineva învață ceva nou, se amuză sau pur și simplu dorește o ancoră cu realitatea.

Mai scriu și despre cărțile pe care le citesc, filmele și serialele pe care le vizionez, dar și locurile frumoase din București pe care de obicei lumea le descoperă de la taximetriști.

Mă puteți contacta prin adresa de email din pagina de Contact.

Recent

  • AST Taxi București – Aplicație nouă de taxi
  • Viața bate filmul: confesiuni despre iubire, trădare și ironia sorții
  • O gheișă de România
  • Poți să fugi, dar destinul te prinde din urmă
  • Motivele pentru care au protestat taximetriștii azi în București

Search

Confesiuni din taxi Copyright © 2025

 

Încarc comentariile...