Nu obișnuiesc să povestesc despre o relație (indiferent de statutul ei) până nu se termină, motiv pentru care acum îmi permit să scot din mine aceste gânduri. Nu este nimic mai crud decât să auzi bârfe și discuții de la apropiați că ești prieten sau într-o relație cu cineva. După tot acest timp am ales să fiu indiferent și să spun că singurul lucru care mă deranjează este că nu am ascultat de sfaturile și experiențele clienților, pentru că foarte mulți mi-au spus (de multe ori) că un bărbat nu are cum să aibă o relație de prietenie prea lungă cu o femeie, dar am ascultat ?! NU! Eu spuneam Batman! Batman!
Sunt destule cliente cărora le-am trecut pragul ușii după program și cu multe dintre ele am mai multe nopți în palmares decât are Hagi goluri înscrise la Națională. Fiecare femeie cu care am creat confesiuni erotice știa ce voia, știa la ce să ne limităm și la ce nu, poate de asta le-am și acceptat propunerile, multe chiar indecente. Multe nu vor legături complicate, iar câteva nu suportă să locuiască cu un bărbat mai mult de câteva nopți consecutive.
Este amuzant, distractiv, plăcut, dar cel mai important pentru mine este că mă relaxez în prezența cuiva care urmărește același lucru ca și mine, mai ales la sfârșit de săptămână. Iar dacă vreodată am simțit vreun gram de monotonie, ele simțeau asta și aduceau în joc ceva nou și provocator care ne stimula interesul unul față de altul.
Chimie a existat între noi încă de la început, chiar de când ne-am cunoscut, în mașină. Ne înțelegeam perfect și eram direcți. Îmi plac oamenii care apreciază importanța timpului. Dar ca în orice poveste plăcută, scenariu perfect sau înțelegere fără termeni, trebuie să existe și acel mic drăcușor care te îndeamnă către o decizie greșită.
Nu e ca și cum eu nu-mi doream o relație mai serioasă, doar că nu așa. Am cedat, a fost prima și singura care m-a convins să-mi încalc propria regulă și după cum urmează să aflați, a fost în zadar. Ne-am dăruit atât de mult unul altuia și ne cunoșteam atât de bine încât nu puteam să îi fac jocul de a o cuceri, de a pregăti terenul înaintea unei nopți romantice, pentru că știam ce-i place și nu-mi mai dădeam interesul prea mult, știam ce să fac ca să dau skip la un preludiu plictisitor (din punctul meu de vedere, pentru că aveam siguranța că patul ne așteaptă, indiferent de ce fac sau nu), iar ea a înțeles, într-un final. Sper.
Odată ce ai început o relație de un anumit fel cu o femeie, după ce v-ați satisfăcut și cele mai arzătoare dorințe și după ce ați ales (împreună) să vă băgați undeva orice gând despre emoții, nu mai ai cum să ștergi cu buretele toate acele nopți și să fii împreună cu gândul că într-un viitor apropiat ai putea să-i dai numele tău. Dacă aveam să ajung în patul ei după ce mă târa prin iad, atunci era altceva. Mă comportam cu ea la fiecare întâlnire ca și cum am fi la prima. O tratam de parcă încă mai încercam să o cuceresc. Dar când ea m-a lăsat să îi desfac fermoarul rochiei fără să știu cum o cheamă…
A avut multe filme în cap și multe scenarii pe care eu trebuia să le respect pentru ca ea să fie „fericită” și chiar mi-am dat interesul. Dacă am ales să-mi încalc propria regulă, am zis de ce nu? Am luat-o încet, am avut răbdare cu ea și am făcut tot ce își dorea ca să ajungem în pat, doar că eu bifam niște lucruri, eu nu simțeam nimic și nu-mi făcea plăcere. Eu nu luptam pentru ea. Eu doar îi făceam niște capricii care într-un final aveau să ne ducă tot în pat.
Nici acum nu consider că eu am greșit undeva. Dacă cineva ar fi trebuit să-și dea seama, ea este. Eu de la început nu am avut nici un interes să lupt pentru ea. Am avut totul pus pe tavă din prima zi. Iar prostia asta ce a vrut ea de la noi, trebuia să-și dea seama că nu avea să funcționeze pentru că eu aveam ceva care îmi plăcea, iar ea l-a complicat. Dacă a existat vreun gram de dorință în ochii mei, pentru ea, trebuia să vadă asta de la început și să-mi facă jocul, să mă lase să o cuceresc, dar ea nu juca același joc ca mine.
Ce regret este că entuziasmul ei mi-a dat și mie speranțe, dar era prea târziu. Am început un joc. Dacă schimbăm regulile jocului nu înseamnă ca va funcționa. Regret că după atâtea confesiuni de la clienți, atâtea episoade în care au mai fost și alții înaintea mea, nu am fost în stare să mă feresc de starea asta…de regretul ăsta.
A vrut să rămânem prieteni, să ne întoarcem la ce eram. Nu știu de ce se aștepta să fie atât de simplu, de parcă resetăm setările telefonului.
Un bărbat nu are cum să fie prieten cu o femeie și între cei doi să existe doar o relație de amiciție, pentru că la un moment dat, unul din doi va avea emoții, va dorii mai mult. Dacă vrei o relație ca în basme, alege drumul ăl mai greu, altfel riști ca omul ăla să nu te mai cucerească vreodată, pentru că știe că tu te mulțumești cu puținul. Dar a fost frumos. Să visezi înseamnă să crezi.
nu este prima oara cand aud despre aventuri din postura de taximetrist, deci nu am cum sa pun la indoiala povestirile dvs. unii au mai mult succes, altii mai putin. depinde si de sofer dar si de disponibilitate. ce ma face sa scriu randurile astea este relatarea unora a caror prieten se facuse taximetrist mai mult pentru aventurile pe care a auzit ca le poti avea. nu stiu cum sunteti dvs dar sa te faci taximetrist pentru aventuri sexuale pare o preocupare putin ciudata. chiar asa de multe persoane sa fie dispuse sa se aventureze cu soferii?
Sincer, si pe mine ma amuza gandul la ideea ca ar exista persoane care sa se apuce de taximetrie din motivul asta. N-am auzit de ei pana acum :)))
Atat de multe? Nu, dar exista.
In schimb mi-au povestit destui baietasi care au devenit barmani sau antrenori de fitness, exact pentru motivul asta.