N-am mai avut de ceva timp o clientă cu care să vorbesc atât de mult, despre atât de multe, dar așa cum și titlul acestei confesiuni mă trădează, faptul că amândoi lucrăm într-un domeniu cu clienți, ne-a făcut să avem această curiozitate unul despre altul. Mai presus de orice, consider că această poveste merită dată mai departe, deși simt că rup ceva din mine, dar vreau să-i răsplătesc curajul domnișoarei pentru că a preluat inițiativa de a purta conversația.
Fără să știu de la început cu ce se ocupă domnișoara clientă, dar ea aflase de confesiunile mele, m-a tot întrebat de cele mai misterioase experiențe pe care le-am avut în taxi. I-am povestit câteva mai ieșite din comun, dar ea era interesată mai mult de confesiunile erotice, iar asta m-a surprins, parțial.
Concediile pe care le-am avut vara asta mi-au slăbit abilitatea de a citi oamenii, pentru că am înțeles greșit ce dorea ea și nu cred că am reușit s-o impresionez cu confesiunile mele, deși ea era foarte curioasă de viața misterioasă de taximetrist. Am citit-o greșit și târziu am realizat că povestirile mele pălesc în comparație cu ale ei. O viață, așa cum și ea a spus: ai putea scrie o carte cu poveștile mele. O carte nu, dar i-am promis că am s-o povestesc.
De tânără a lucrat. Mereu am apreciat o femeie care nu se dă înlături de la nimic pentru a obține ce-și dorește. Ea și-a dorit mereu să viziteze lumea. A schimbat multe locuri de muncă, dar într-un final și-a dat seama că nu-și v-a permite niciodată să viziteze pe cât își dorește. Cam asta a fost povestea nu prea lungă despre cum a ajuns stewardesă. Dar țineți minte că în descrierea ei despre cum a ajuns stewardesă ca să viziteze lumea, nu a gândit niciodată ceva de genul: n-am și eu un bărbat cu care să împart cheltuielile ca să pot vizita lumea/n-am și eu pe cineva care să-mi îndeplinească dorințele. Nu a căutat niciodată un sponsor. Cam de aici mi-am dat seama că este diferită, plus că mai avea un zâmbet imens, dar să zicem că este un obicei de la locul de muncă.
Citește și O roșcată cu atitudine
Așa se face că de doi ani, domnișoara clientă a vizitat mai multe țări decât am vizitat eu orașe în România. Aproape că și-a atins obiectivele și părea fericită, până când am atins un punct sensibil cu întrebarea dacă a meritat sacrificiul vieții personale cu această dorință de a vizita lumea. Deși mi-a servit un răspuns pe care în mod normal l-aș fi crezut, expresia feței a trădat-o fatal, iar ea a văzut asta și a continuat cu explicațiile. Nu am întrebat-o, dar am simțit că ea avea nevoie să facă această confesiune.
Viața personală a unei stewardese există și nu prea. Relațiile sunt de scurtă perioadă, asta știam de la altă clientă cu care am schimbat mai multe vorbe, în mai multe ocazii și care lucra ca dealer în cazinouri, pe uscat și pe mare.
Dar viața ei personală a fost mai diferită, pentru că a fost marcată de evenimente mai neplăcute. A fost înșelată chiar de ziua ei și ca să vă ridic și vouă părul de pe mâini la verticală, ea simțise de la primele mesaje din dimineața zilei ei de naștere că ceva nu este la locul lui, iar seară să primească confirmarea. Înainte de asta a fost într-o relație cu cineva care a avut probleme cu legea și în loc să meargă la închisoare, a preferat să fugă în Legiunea Franceză.
Acum se află într-un fel de relație cu un băiat din Anglia, dar entuziasmul cu care mi-a povestit despre asta m-a făcut să-mi dau seama că nu va mai dura prea mult nici relația asta.
Mi-a plăcut să văd că este deschisă la multe idei, că nu i-a nimic de bun și înțelege deciziile fiecărei persoane fără să se supere prea mult, chiar dacă o afectau și pe ea în mod direct. Mi-a plăcut că recunoștea ce voia, ce face și era sinceră în tot. Câteodată sinceritatea contează cel mai mult și norocoși sunt cei care au prieteni ce sunt dispuși să ofere și o a doua șansă. Își dorea ceva, îl cerea sau muncea pentru acel ceva. Nu aștepta să vină Bărbosul să-i ofere sau să se rotească Pământul ca să ia vreo decizie. Era sigură pe ea.
I-am vorbit de femeile pe care le-am cunoscut, în taxi, dar și în viața personală și m-a amuzat cât de ciudat a putut să reacționeze la descrierea lor. Falsitatea este frumoasă când este povestită de doi oameni care nu o suportă.
Faptul că este stewardesă și că lucrează cu mulți oameni diferiți, tot timpul, o face specială pentru că vede atâtea tipuri de oameni și înțelege, dar și apreciază oamenii simpli și corecți.
În ciuda falsității și poveștilor triste din viața ei, mi-a plăcut să văd că zâmbește mult și frumos. Chiar dacă viața ei nu a fost perfectă, este fericită că a făcut ce a dorit și nu și-a încălcat principiile. Știe ce vrea în continuare, nu părea că știe cum să le obțină, dar nu-mi fac griji că nu va găsi metodele necesare. Avea în arsenalul ei un zâmbet suficient de mare ca să obțină ce-și dorește.
Am realizat de câteva săptămâni că oamenii nu sunt frumoși datorită lucrurilor pe care le au sau le fac, nu datorită aspectului fizic sau orice alt criteriu la modă în ultima vreme, nu. Oamenii frumoși sunt frumoși datorită experiențelor de viață prin care au trecut, iar acum, după suficiente astfel de experiențe, ajung să aprecieze și un zâmbet fără motiv, o briză de aer rece sau cald, un copil fericit, un ciripit de păsări sau o floare primită fără motiv. Oamenii sunt fericiți când sunt făcuți să se simtă speciali, unici, ca și cum nimic altceva nu mai contează sau nimeni altcineva nu mai există în jur, doar ei doi și acel moment.
Citește și Dragoste și aventuri. Femei și soții
Lasă un răspuns