• Skip to main content
  • Skip to primary sidebar
  • Skip to footer
  • Home
  • Confesiuni
    • Confesiuni
    • Sfaturi utile
    • Gânduri
  • București
    • București
    • Evenimente
  • Recenzii
    • Cărți
    • Filme
  • Contact
Confesiuni din taxi

Confesiuni din taxi

Blog

Doi nătăfleți și o blondă

26 octombrie 2017 De bogdan Lasă un comentariu

Nici o zi nu este plictisitoare în taxi. Așa obișnuiam să gâdesc, până când am ieșit la muncă pe la ora 10 dimineața într-o zi de luni iar comenzile se lăsau așteptate. Cheful de muncă a dispărut așa cum a venit, pe neașteptate. Am decis că cea mai bună soluție este să-mi iau o pauză, așa că am scos e-book’u și am început să mai citesc din Mircea Cărtărescu – de ce iubim femeile. Nu știu dacă scria undeva pe mașină ce carte citesc sau simplu fapt că un taximetrist citește ar trebui să fie un lucru atât de important; cert este că aproape toate femeile care treceu pe lângă mașina mea, se uitau atent la mine. Așa că am decis să iau prima comandă din zona în care eram și să plec cât mai repede până nu fug toate femeile după mine.

Mai puțin mi-a luat să citesc un capitol din carte decât să găsesc intrarea blocului care se afla undeva prin spate. Ajuns într-un final la adresă, în timpul comunicat doresc să specific și am găsit afară o bătrânică cu două pungi pline până la refuz. Povestea Doamnei Mihaela are două fețe, așa că o voi povesti exact în ordinea în care am auzit-o și eu.

După ce am aflat destinațiile, începe să-mi povestească, mai exact, să se explice în fața mea ce făcea în București și unde urma să plece. Pentru că Doamna Mihaela nu locuia în București, venea cam la două săptămâni pentru a-i ajuta pe cei doi fii, din trei pe care îi are. Puțină curățenie prin casă, câteva borcane cu murături pentru că tot vine sezonul și alte chestii minore. Pentru că Doamna Mihaela nu avea o cheie de la casa unde venea de atâția ani să-și ajute copiii, era nevoită să facă un ocol pentru a-i lăsa cheiile, unuia dintre băieți. Pe drum îmi povestea cât de mândră este de băiatul înspre care noi ne îndreptam, că lucrează la o multi-națională, are salariu mare, multe beneficii de la muncă și că totul îi merge bine. Al doilea copil, era la Politehnică în București, locuia cu fratele lui și urma să-i calce pe urme după ce termina facultatea. Al treilea copil era plecat din țară de ceva timp și vorbea cam rar cu el, așa că nu mi-a dat prea multe detalii.

După ce s-au întâlnit și i-a dat cheile de la casă, o întâlnire foarte scurtă și am impresia că s-a auzit și un „mulțumesc mamă” din partea lui dar nu sunt sigur, probabil era vântul sau așteptările mele atunci când mama ta face 3 ore pe drum, de 2 ori pe lună pentru a-ți îngriji casa; sunt sigur că era vântul. A fost cod galben de vijelii în acea zi.

În ochii femeii puteam citi dezamăgirea. N-aș fi fost sigur de asta dar când i-am văzut o lacrimă cum îi curge pe obraz în timp ce se uita după fiul ei care se grăbea să se întoarcă la muncă; atunci mi-am dat seama. Chiar dacă în acel moment eram concentrat mai mult la trafic decât aș fi putut să fiu la povești, m-am riscat și am continuat subiectul cu o întrebare care avea să schimbe toată povestea, parcă desenată cu mâna, de un artist.

– Dar cum se face că ei doi locuiesc împreună și nu au iubite? Atât mi-a trebuit, era de parcă am apăsat butonul roșu. Nu sunt ei singuri, aș fi vrut eu, poate așa ar fi avut mai multă grijă de ei; povestea Doamna Mihaela în timp ce se uita la băiatul ei sperând să se întoarcă către ea și să-i facă cu mâna. Imediat am virat la dreapta pe o stradă și clădirile de birouri care nu se mai terminau, au tăiat legătura inexistentă dintre cei doi. În timp ce ne continuam drumul către gară a început să-mi povestească că a crescut niște nătăfleți; parcă discutam cu alt om, nu-mi venea să cred ce aud urechile.

Aparent era foarte dezamăgită de cei doi băieți. Când Doamna Mihaela nu putea să vină în București, cei doi frați mai făceau câte ceva prin casă, însă logodnica unuia dintre băieți, nu făcea absolut nimic. Se trezea pe la ora 13 în weekenduri, în bucătărie avea alergie deci nu gătea nimic însă știa toate magazinele din toate mall-urile. Îmi povestea cum ei se ocupau de curățenie atunci când ea nu putea să vină, mai spălau din când în când iar frumoasa blondă nu se deranja nici măcar să-și strângă hainele, trebuia cineva să se ocupe de asta. Până se trezea prințesa, ei mergeau la piață, se apucau de gătit iar prințesa venea să-i întrebe ce este de mâncare. Niciunul nu a avut curajul să-i spună că nu este corect și normal și din acest motiv, mama lor a ajuns să-i considere niste nătăfleți.

Similare

Din categoria: Confesiuni

Cele mai citite articole

  • Cum să afli cât costă o cursă cu taxiul
  • Tariful la fiecare companie de taxi din București
  • De luni se mărește tariful la Speed Taxi București
  • Cum să recunoașteți un șofer de taxi bun
Articol anterior: « Casele si muzeele artiștilor moderni
Articolul urmator: Doar o fată creață »

Reader Interactions

Lasă un răspuns Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Bara principală

Abonează-te la blog prin email

Introdu adresa de email pentru a te abona la acest blog și vei primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

Discuții

AST Taxi București – Aplicație nouă de taxi

Protest taximetriști București

Motivele pentru care au protestat taximetriștii azi în București

Speed Taxi a redus tariful la 2,59 lei pe km

Evenimente

Black Friday 2020 | Live Blog – magazine și reduceri

Social Media Summit | București 2020

Am fost la vernisajul Stare de gratie la Galeria Sector 1

Tags

Arena Națională Bestseller Black Friday Bucuresti București București frumos Cinema Elvira Popescu Clienti din taxi Clienți din taxi Clienți frumoși Concerte Confesiuni Coronavirus Criza economică Cărți Cărți recomandate Dezvoltare personala Evenimente Experiente Film Film dramă Filme Netflix Filme pentru pretențioși Impresii de taximetrist Influencer LifeStyle Netflix O poveste reală Recenzie Recenzie filme Relații Romexpo România Scriitor Român Sfaturi utile Social media Speed taxi Tarif taxi Taxi Taxi București Taximetrist Tehnologie Top carti Traficul din București Vernisaj
Privacy & Cookies: This site uses cookies. By continuing to use this website, you agree to their use.
To find out more, including how to control cookies, see here: Politică cookie-uri

Footer

Lumea văzută prin ochii unui taximetrist

Mi-au trecut prin taxi până acum o armată de oameni. Întâlnesc zilnic tot felul de clienți: divorțați, plecați la muncă prin alte țări, golani, oameni de afaceri și celebrități.

Poveștile diferă, la fel și lecțiile ce pot fi trase din experiențele lor. Le povestesc cu plăcere în speranța că poate cineva învață ceva nou, se amuză sau pur și simplu dorește o ancoră cu realitatea.

Mai scriu și despre cărțile pe care le citesc, filmele și serialele pe care le vizionez, dar și locurile frumoase din București pe care de obicei lumea le descoperă de la taximetriști.

Mă puteți contacta prin adresa de email din pagina de Contact.

Recent

  • AST Taxi București – Aplicație nouă de taxi
  • Viața bate filmul: confesiuni despre iubire, trădare și ironia sorții
  • O gheișă de România
  • Poți să fugi, dar destinul te prinde din urmă
  • Motivele pentru care au protestat taximetriștii azi în București

Search

Confesiuni din taxi Copyright © 2025

 

Încarc comentariile...