Nu știu dacă a fost coincidență sau nu că am avut această experiență de Blue Monday, dar chestia este că m-a pus pe gânduri. Gânduri pe care nu le-am mai avut de când am fost acolo și atunci.
Mai pe scurt, am avut azi, de Blue Monday, un client pe care nu l-am mai văzut de mulți ani, de când eram prieteni buni. Atât de prieteni încât ne știam multe secrete. Acel gen de secrete despre care nici prietena ta nu a auzit.
Am trecut repede peste bula de ani ce a trecut pe lângă noi și, fără să o mai lungim prea mult, au început vechile noastre discuții. Poate că amândoi aveam nevoie să facem aceste confesiuni. Poate că altfel, nu aș fi acum aici, unde scriu cu ochii închiși pentru că nici o tastatură nu mă poate ajuta să scriu altfel sau altceva.
Ce alte regrete poate avea un băiat în care să nu fie inclusă și o femeie? Pentru că, inevitabil, ajungi și la acel gând, acel drăcușor care îți șoptește: cum ar fi fost dacă?
Tot inevitabil ajungi și la vorba lui Cărtărescu: Pentru că sunt extraordinare cititoare, pentru care se scriu trei sferturi din poezia și proza lumii. Și cu toate astea, mai scriu și eu despre ele, despre ea.
Chiar dacă am fost „inamici” la un moment dat, chiar dacă am iubit aceeași fată și chiar dacă nici unul din noi nu a ajuns în triunghiul bermudelor, prietenia noastră a fost mai presus de atât, dar undeva pe traseu am picat testul, am făcut ceva greșit pentru că el plătește acum cu vârf și îndesat, iar eu nu pot ajunge acolo.
Nu pot să-i spun că este o femeie de doi bani, așa cum mi-ai cerut. Nu pot să fac asta pentru că ar însemna să respir același aer cu ea și nu mă cobor la nivelul ăsta.
Nu suntem făcuți din același material, deși tu ai vândut ceva ce nu aveai. Ai vândut imaginea unui om pe care nu o vei putea avea niciodată. Știu asta sigur pentru că nici mie nu mi-a ieșit.
Am încercat să fiu macho, să fiu băiat șmecher, un nenorocit, dar m-am simțit ridicol, deși, culmea, știam că asta se caută. Mă simțeam prea ridicol, nu știu cum tu ai reușit atâția ani, dar uite unde ai ajuns. Măcar mie o să-mi treacă când mă trezesc.
Eu am știut ce am de la început ce am și unde vreau să ajung, nu m-am ascuns după deget, nici n-aș fi încăput, chiar dacă mănânc mai light.
Nu mi-a luat prea mult să găsesc una cu ea, există doar una la un milion și știu că doar eu pierd o nebună frumoasă cu atitudine.
Asta e viața bro, așa’s toate. Toate spun că vor aia și aia, iar când tot ce primesc este un pumn în față, de trei ori pe zi, ce crezi? Se întorc tot acolo, pentru că vor să-și trăiască viața la maxim, nu vor să clădească imperii. Noi ăștia, care avem cuvintele necesare să schimbăm o națiune, avem defectul că ne oprim la fiecare stâlp care latră, pentru că de’asta există ispita, să te devieze, până ce o găsești pe ea, o nebună care să-ți arate linia de finish.
Fă ce ți-am zis: desfă o bere și savureaz-o, a fost doar o zi proastă, Blue Monday. Vorba unor glumeți: relaxează-te, e luni! Nici Roma nu s-a construit într-o zi de luni.
Lasă un răspuns