Tratament letal este al treilea film din seria Labirintul și încearcă să continue povestea așa de frumos începută, dar care, cumva, s-a pierdut pe drum. Sincer, după o pauză de trei ani de la ultimul film, aveam așteptări mai mari.
Din al doilea film s-a văzut o mică deviere de la povestea cărții, dar nu mă așteptam ca Tratament letal să fie chiar atât de diferit. Începutul filmului mi-a adus aminte de Fast & Fruious 2009 și cum încearcau ei să captureze ceva din mers. Știu că sunt multe filme cu scene de acest gen, dar acolo m-am gândit prima dată când am văzut scena asta.
De asemenea am mai fost surprins să văd cum unele personaje, în film, încă erau în viață, iar pe multe dintre ele aproape că nu le mai recunoșteam; atât de mult s-au maturizat, dar nu și dragostea Brendei față de Thomas, acest detaliu a rămas în viață și a fost foarte frumos expus.
Pentru că filmul s-a distanțat puțin mai mult de carte, această versiune de Tratament letal, a prins propria poveste și pe alocuri începuse să-mi placă, până când erau din nou momente când se făcea legătura cu povestea originală și observam cât de prost au fost făcute, dar am fost ambițios și am rezistat până la finalul filmului.
Alt moment ciudat sau mai bine zis alt deja-vu, a fost atunci când personajul principal, neavând suportul celorlalți, a decis să plece singur pentru a rezolva o problema, ca pe urmă să-i găsească pe prietenii lui cei mai buni care îl așteptau, știind că el va pleca singur. Același moment, la fel de prost expus, a fost și spre finalul seriei Divergent, doar că acolo băieții buni au sărit în ajutor spre final, nu la început, iar actorul principal era o ea, aproape că există o diferență între cele două filme.
Dacă încă mai aveți dubii că, Tratament letal, are multe lacune, atunci așteptați să vedeți momentul când trei tineri, sar într-o piscină (care era de decor, deci nu era foarte adâncă) de la etajul 20 și au mai și supraviețuit, dar așa este în film (să nu încercați așa ceva acasă – indiferent dacă aveți casă de 20 de etaje sau nu).
Toată această dezamăgire pe care am avut-o atunci când am văzut că nu respectă povestea originală, a început să se mai domolească pe la jumătatea filmului când am realizat că ceva din Tratament letal – cel original, încă mai este pe acolo pe undeva și că într-un final, tot într-acolo se îndreaptă, doar că prin metoda lor, care mie personal, după ce am devorat cartea în două zile, această versiune nu prea mi-a plăcut. Pentru că au făcut totul mai diferit, au fost câteva momente când eram puțin curios de ceea ce putea să urmeze și m-a ținut în suspans, dar să nu exagerăm, au fost doar câteva momente.
Per total, Tratament letal a fost mult prea dramatic și siropos pe alocuri, pentru gusturile mele, dar a fost frumos să văd cum personajele seriei Labirintul, au prins viață. În ultimele 5 minute din film au arătat aproape același final cu cel din carte, deci un lucru bun, dar o să vă las pe voi să descoperiți cum ajung la final, prin varianta lor.
Trailer, dar și detalii mai specifice, puteți găsi aici.
Momentan, puteți cumpăra doar primele două filme în format Blu-ray, cu subtitrare în limba română și engleză, de aici.
Lasă un răspuns