Omul acesta chiar se simte bine făcând asta deși afară trebuie să fie cel puțin -6 grade. Acum observ că pe lângă găleata de 25 kg care în mod normal era de material pentru zugrăvit ce a cărat-o pe un cărucior cu 2 roți, a mai venit și cu o plasă din care a scos câteva sticle cu apă.
Apa a turnat-o în mai multe sticle ce au fost tăiate special pentru a se putea bea apă din ele. Sunt mai multe astfel de sticle ca să le poată folosi cât mai multe de o dată.
Văd că a terminat de pus și apa. Acum se scutură pe mâneci și restul hainelor de la praful din găleata cu mâncare. Zici că este omul pădurii.
Stau să mă gândesc și nu reușesc să înțeleg ce l-a îndemnat pe omul ăsta să vină cu atâtea chestii după el, doar pentru a da de mâncare la păsări. Nici măcar nu a stat pe marginea trotuarului să-și vadă munca pe care a depus-o.
A plecat pur și simplu, așa cum a trebuit să plec și eu pentru că o doamnă drăguță care tremură din toate încheieturile se uită la mine insistent în timp ce așteaptă culoarea verde a semaforului. Pentru asta o apreciez, nu ca toți puștanii ce traversează pe roșu, printre mașini.
Se urcă la mine și îmi mulțumește că este cald. Oare ce se aștepta? Să fie la fel sau chiar mai rece decât afară?
P.S. Nu a fost deloc drăguță, a fost morocănoasă tot drumul.
Lasă un răspuns