Toanele taximetristului. Sunt curios dacă ai mai fi intrat să citești acest articol dacă puneam în titlu caracterul taximetristului. Fix din acest motiv, că marea majoritatea a oamenilor când aud că ești taximetrist deja ai o etichetă, deja schimbă modul de a vorbi cu tine, că ești taximetrist. Și fix din acest motiv scriu mai rar aici, mi-am făcut alte bloguri și caut continuu să mă reinventez, fix din cauza aroganței de care m-am întâlnit. Dar stai liniștit, ți-am promis o informație și o vei avea.
Muzica îți poate schimba starea de spirit?
Da, absolut. Nu, muzica nu afectează numai taximetriștii, ci pe toți. Sunt numeroase articole pe internet, probabil și destule informații video. Am găsit rapid pe internet articolul acesta și acesta despre cum muzica îți poate schimba starea de spirit.
Mai pe scurt și pe românește – în funcție de tempoul unei melodii, starea ta de spirit este energică, agitată sau calmă și liniștită. Vrei mai multe dovezi, ascultă câteva melodii mai lente să vezi cum te liniștești și tu.
Câteva exemple de clienți care s-au schimbat pe parcursul cursei
Am un truc de care mă folosesc mereu: când am un client mai recalcitrant sau pe cineva fixist pe niște teorii absurde (exemplu prostesc: oameni care cred că Pământul este plat), dau muzica mai tare, dar nu suficient cât să mă roage să o dau mai încet.
Clientul care are dreptate, dar îmi dă și mie dreptate, indirect
Nu există obiect, religie, sport, profesii sau culori pe care acest om să fi fost de acord cu mine. Haide dom’ne că nu are cum, stai să-ți zic eu cum stă treaba. Cam așa a ținut-o toată cursa. După primele 3-4 minute am dat volumul mai tare. Cam 1 minut a mai ținut-o la volumul acela după care a lăsat tonul. În tot acest timp eu îi dădeam dreptate și dădeam din cap. S-a prins că nu mai aveam chef de vorbă cu el și după ce și-a terminat ideea s-a oprit.
Nu au trecut 3 minute că iar a început, dar ceva mai receptiv la ideile mele.
Inițial am crezut că-mi va cere să opresc și să se dea jos, atât de nervos era că nu eram de acord cu ideile lui, iar pe deasupra mai aduceam și argumente care îl cam puneau la tăcere. Ultima contradicție a fost că țara asta o duce prost, că avem o economie la pământ, prețurile cresc, iar oamenii nu au bani.
L-am întrebat cum nu au bani că el (era pensionar), își permitea să meargă cu taxiul. Dacă nu avea bani se trezea mai devreme cu o oră și lua tramvaiul sau autobuzul. Îmi zice că deși este pensionar, este în interes de serviciu, dar nu a vrut bonul fiscal la finalul cursei. Cât despre prețuri, i-am spus că este inflație cam peste tot și este normal să crească prețurile.
La finalul cursei mi-a lăsat bacșiș aproape jumătate din cursă și nu, nu făcuse 5 lei cursa.
Dacă avea dreptate în toate, îmi mai lăsa bacșiș? Dacă o ducea prost cu banii, își mai permitea taxiul? Dacă era în interes de serviciu nu trebuia să-mi ceară bonul la final ca să deconteze?
Clienții care spun că nu sunt de acord cu mine, dar îmi dau dreptate
Pentru că am un program mai ciudat decât cuvântul în sine, am zile când fac doar o cursă. Din când în când se întâmplă să mă uit și la review-uri, iar atunci observ un review și cu comentariu. Acestea îmi atrag prima dată atenția și chiar le citesc. Pe lângă nota bună, se mai și obosește să scrie ceva drăguț. Mă uit la dată și realizez cine a dat review-ul (pentru că la review nu scrie și numele clientului), dar recunosc după dată și știu că în acea zi am avut doar 1 client și fix prin acea aplicație de taxi.
Nu au fost multe astfel de cazuri unde să mă fi contrazis cu clientul pe parcursul cursei în aproape toate subiectele, iar la final să fi primit și review nu bun, ci foarte bun, dar au fost suficiente ca să-mi dau seama de ceva. În sinea lui, clientul deși pierde argumentele în discuții pe care tot el le inițiază, aceștia apreciază faptul că îi demontez argumentele cu altele mai logice, dar și calmul meu cu care răspund, fără să ridic tonul sau să par nervos când mă întrerupe și îmi zice că nu este de acord cu mine.
Cum reușesc eu și oricine încearcă
Starea de calm pe care o am o transmit și clientului sau oricărei persoane cu care vorbesc. Nu pentru că am ceva special, poate doar intenția de a face pe respectiva persoană să fie la fel de calmă ca mine.
Muzica pe un tempo lent îl face pe omul care o ascultă să se comporte la fel de lent și calm. Faptul că vorbesc mai rar, încet și cu mult calm îl face pe omul de lângă mine să se comporte la fel.
Nu dețin explicații științifice, doar tona de experiență pe care am pus-o în practică, am observat-o cu timpul în comportamentul clienților (pentru că cei mai vechi dintre voi care îmi urmăriți blogul știți că sunt pasionat de comportamentul oamenilor) și de multe ori m-a ținut în viață.
Vă recomand să încercați și voi dacă aveți problema asta. Dacă vă deranjează când cineva începe să ridice vocea, iar voi nu aveți chef să vă puneți la nivelul lui. Nu vă promit că o să vă iasă din prima, asta pentru că la început veți avea emoții și veți fi entuziasmați de răspunsul persoanei cu care vorbiți, iar acest entuziasm va fi interpretat greșit de cealaltă persoană. Aveți nevoie și de puțină indiferență când faceți asta și multă răbdare. Dacă mie, care la început nu am dat atenție la așa ceva și totuși mi-a ieșit, consider că o persoană care urmărește acest scop este deja mai aproape de linia de finish. Mult succes!
Lasă un răspuns