În ultima vreme aștept sfârșitul de săptămână de parcă urmează să plec în concediu cel puțin o săptămână. Recunosc nevoia de weekend cam de vineri dimineață. Traficul nu mă mai deranjează la fel de mult, ofer mai multă atenția la micile detalii precum răsăritul de Soare, pescărușii de pe Râul Dâmbovița sau cerul plin de nori luminați de un Soare nevăzut.
În dimineața asta de vineri am mers puțin pe Pasajul Basarab, după care am coborât în Grozăvești ca să fac stânga pe Splaiul Independenței. Sub pasaj am staționat câteva secunde ca să acord prioritate și am trecut imediat mai departe. În acele câteva secunde, priveliștea mi-a fost furată de un cer plin cu nori ca în filme. Primul gând mi-a fugit la serialul produs de Netflix – Peaky Blinders, acolo cerul fiind mereu întunecat și plin de contraste pentru că acțiunea se petrece în orașul Birmingham, acesta fiind un oraș industrial în perioada în care are loc acțiunea serialului. Tot cerul în acea zonă era de un galben mai atrăgător ca aurul și era într-o continuă mișcare. Asta, în mare parte, din cauza Centralei termice Grozăvești (CET).
Mai târziu am ajuns într-o zonă tot pe lângă Râul Dâmbovița (din București), mai exact lângă Opera Națională București. N-am rezistat tentației și m-am oprit să admir priveliștea și să fac câteva poze. A fost atât de frig încât n-am mai avut răbdare să traversez intersecția plină de mașini, ca să ajung în celălalt capăt al podului, acolo unde stau de obicei și pescărușii. M-am mulțumit doar cu acea porțiune liberă, practic fiind și o stație invizibilă de taxi.
Prima oară m-am uitat la Opera Națională București, acolo unde în micul parc se află și statuia marelui muzician George Enescu. Câteva informații generale despre Opera Națională București: pot să vă spun că este una din cele patru opere din România, are o capacitate de peste 900 de locuri și actuala clădire a fost construită în anul 1953, după planurile lui Octav Doicescu, omul care a proiectat majoritatea caselor din Cartierul Primăverii din București. Am mai scris aici despre el când am făcut un tur al vilelor nomenclaturii comuniste. Dar, Opera a fost fondată cu aproape 100 de ani mai devreme, sub numele de Compania Operă Română, iar omul care a făcut posibil asta se numește George Stephănescu, dirijor, compozitor, cântăreț și profesor. Mai multe informații despre Opera Națională București, găsiți aici.
Dacă vreți să fiți la curent cu cele mai noi spectacole ce se organizează la Opera Națională București, puteți afla de aici, iar pentru spectacolul de Crăciun de la operă, găsiți informații aici.
Apoi mi-am îndreptat atenția către Râul Dâmbovița, de unde am și făcut câteva poze. Acest punct este unul dintre cele mai frumoase locuri de admirat și făcut poze cu răsăritul de Soare din București, cu pescărușii care zboară pe deasupra râului, ce curge neobosit din Munții Făgăraș, iar nelipsitul trafic își face simțită prezența prin claxoanele folosite fără milă de către oamenii grăbiți.
Chiar și apusul de Soare este frumos de admirat pe Râul Dâmbovița, iar pozele pot fi printre cele mai frumoase din București, indiferent de unghi sau locul de pe hartă. Mai jos este o poză pe care am făcut-o vara asta, tot de pe Râul Dâmbovița, mai exact, vis a vis de bariera de la Șelari sau strada Șelari.
Mai jos este un alt exemplu de culori răpitoare pe un cer încă nesigur. Poza este făcută pe strada Petriceicu Hașdeu (în altă zi), în timp ce răsăritul de Soare era în plină schimbare, de pe Râul Dâmbovița, lângă Parcul Izvor.
În imaginea de mai jos am încercat să surprind culoarea cerului care se apropria timid de nuanțele răpitoare pe care le-am văzut mai de dimineață lângă CET Grozăvești și, practic, motivul pentru care m-am bucurat de dimineață cu acest răsărit unic de Soare și fără de care, poate, nu aș mai fi scris acest articol.
Lasă un răspuns