Au trecut mai bine de două săptămâni de la nenorocirea pornită de Rusia asupra poporului din Ucraina. A trecut mai bine de o săptămână de la știrile parcă fără oprire despre cum taximetriștiiiiiiii din București păcălesc refugiații din Ucraina. Asta a fost tot timpul problema presei, indiferent de culoarea ei – exagerarea până la noi maxime pentru a cuceri cerși cât mai multă atenție.
Prima zi din București cu refugiații din Ucraina
Îmi amintesc că am ieșit mai târziu la muncă în acea zi, dar imediat ce am pornit stațiile m-am trezit că nimerisem în mijlocul unei discuții. Subiectul era refugiații veniți din Ucraina și tot ce am mai prins din discuție era ceva despre un centru din Colentina unde putaem să-i ducem dacă îi nimerim și ei nu știu unde să meargă sau la cine să apeleze.
În acea primă zi nu era nimeni în gări sau alte locuri pe unde se știa că ei vor sosi, ca să-i întâmpine pe refugiați și să-i îndrume.
Următoarele două ore știu că au intrat o mulțime de colegi care ba adresau întrebări unde pot duce refugiații (pentru că probabil nu erau atunci când se vorbise prima dată), ba spuneau că și ei au dus în locațiile x și y. În mintea mea era o nedumerire completă pentru că eu nu găsisem niciunul și doar fusesem prin zone de unde colegii de taxi îi găsiseră pe refugiații din Ucraina. Îmi doream tare mult să ajut, dar nu era nimic clar sau direct despre cum pot să ajut.
A doua zi
În a doua zi am început să citesc știrea că taximetriștiiiiiiiii din București păcălesc refugiații din Ucraina. Sincer, nu m-a mirat deloc. Pădure fără uscături nu există și sincer am renunțat să sper că măcar în situația asta urâtă prin care trec oamenii ăștia, măcar acum să nu mai am colegi care să facă prețuri. Am renunțat atunci când am văzut știrile că tocmai ucrainenii de la graniță cer până și 10.000€ șpagă ca să-i lase tot pe ucraineni să plece din calea războiului. Sincer vă spun că în acel moment am încetat să sper să nu fie și la noi ceva asemănător.
Dar rădăcina problemei nu cred că este acest caz izolat de specimen pe cale de dispariție, problema este că a fost unul din mii de taximetriști, iar știrile despre acest caz au fost cu sutele. Mai multe știri despre acest caz decât persoane care astea.
Și dacă lumea ar fi mai cu capul pe umeri ar fi înțeles exagerarea presei. Așa cum iarăși aceeași presă a băgat frica în oameni că prețul la combustibili vor trece de 10 lei peste noapte. Numai în filme și cărți se poate așa ceva, dar o mulțime de oameni au mușcat momeala.
Iar despre cazurile în care taximetriștii, cel puțin din București, despre cei pe care îi știu în mod direct că au ajutat, ăia nu au apărut în nici o știre. Doar urmăritorii fideli descoperă spre exemplu că Radu de la IndiVan a pregătit peste 100 de porții de mâncare pentru un grup de refugiați cazați în căminele din Lacul Tei. Iar ca o minune ce a primit răspuns la rugăciuni, am primit o metodă prin care pot să-i ajut cumva, prin prisma meseriei mele și care știu că în acele zile, pline cu refugiați dezorientați în București, taxiul era cea mai tentantă și la modul teoretic, inaccesibilă opțiune.
Lasă un răspuns