Timpul

Timpul, vorbesc din nou despre el pentru că îi văd efectele foarte des. De data asta, avem un caz întârziat dar fericit.
Acțiunea se petrece într-o târzie zi de marți, în jurul orei 10 dimineața iau prima comandă. După câteva minute de întârziere, binevoiește să poftească la mașină și clienta mea. O femeie de peste 50 de ani, cu o pisică în cușcă. Spre norocul pisicii, aveam aerul condiționat pornit pentru că afară erau deja 30+ grade.
După lungi discuții si probleme personale, aflu că doamna Cristina, locuia singură, nu avea pe nimeni în viața ei, cu excepția pisicii. Trecută prin multe încercări în viață, doborâtă de propiile îndoieli asupra sensului vieții pe pământ, reușește să-și revină. Câți dintre oamenii pe care îi cunoașteți, mai au curajul de a merge la facultate pentru a susține examene, la frumoasa vârstă de 50+ de ani? Și ce este cel mai frumos, este că doamna Cristina, a reușit de una singură să se motiveze și să-și pună ordine în viață.
Cu planuri mărețe, poftă de viață și o dorință arzătoare de a reușii, în ochii ei, nu puteam citi altceva decât succes.
Mi-aș dori să pot vedea mai des astfel de expresii pe fața oamenilor, din păcate, tot ce văd, este: băgamiaș p*la, iar mă duc la muncă.