Scârbit și obosit să-mi răcesc gura pentru tot românul special, cel pentru care regulile și legile sunt opționale, încerc, din nou, să-i conving pe cei care merg pe margine, iar atunci când nimeni nu se uită să nu mai facă ce este corect.
Totul ar fi mai simplu dacă am respecta regulile și legile date de autorități
Nu sunt aici să predic în ce ar fi bine să credeți, să faceți sau alte lucruri ce vă privesc doar pe voi, nu. Fiecare este liber să facă ce dorește atâta timp cât acțiunile respective nu îi afectează și pe cei din jur.
Dar atunci când sunt niște legi, acestea trebuiesc respectate. Nu există nimeni mai presus de lege. Iar noi ceilalți nu suntem obligați să îi suportăm pe cei care nu respectă legile.
Încă o zi aiurită de weekend
Fiind weekend mă așteptam să am o zi mai ușoară. Bucureștiul într-adevăr a fost mult mai liber, dar clienții nu.
Am avut ultimele 2 curse numai cu clienți care s-au crezut mai presus de lege.
Prima comandă
Ajung la adresă și găsesc 4 oameni care voiau să se urce în taxi. Din cauza măsurilor de distanțare socială, în taxi nu au voie mai mult de 2 clienți. Iar dacă sunt din aceeași familie au voie 3. Clientele erau 2 mame cu câte un copil fiecare. În primul rând, depășeam numărul de clienți care aveau voie în mașină și în al doilea rând nu erau din aceeași familie.
Ce m-a deranjat a fost atitudinea lor. Că șoferul de dinaintea le-au luat așa. Bun. Dacă cineva nu a respectat regulile asta nu înseamnă că și eu sunt obligat să le încalc. Una dintre femei a fost înțelegătoare și dorea să-și comande altă mașină, însă cealaltă nu. Că pe banii ei nu stă la cheremul taximetristului. Mă scârbește să văd cum unii cred că sunt mai speciali și pot încălca niște reguli simple. Mai venea și cu sfaturi – că stau 3 în spate și ea în față.
A doua comandă
Erau 3 oameni și au ieșit împreună de la aceeași adresă. Deci pot presupune că locuiau împreună. Nu stau să le cer buletinul la fiecare. Nu sunt absurd. Dar am pretenția să poarte mască.
Nu mă interesează că în eventualitatea unui control, clientul primește amendă, nu eu. Însă fiind stare de alertă și pandemie în toată lumea, am pretenția să se respecte regulile în pătrățelul meu. Iar dacă văd pe cineva într-un magazin sau alt loc public închis și cineva se crede mai special, mă simt dator să-i atrag atenția sau să chem paza.
Nu este problema mea că el crede în virus sau nu. Nu sunt obligat să mă expun riscului pentru că altcineva nu crede. Când nu vor mai fi aceste reguli atunci vor putea face ce doresc ei. Până atunci haideți să respectăm regulile.
Dăm exemple de comportamente, acțiuni ale politicienilor, traiul frumos și alte lucruri din anumite țări doar când ne convine. Vrem o țară ca afară doar când este vina altuia pentru ceva. Când depinde de noi nu mai respectăm regulile.
Este și o vorbă veche: caracterul unui om este definit de ceea ce face când nimeni nu se uită, nu când toți îl privesc.
Poate ca mi-ar merge mai bine dacă nu mi-ar păsa
Da. Sincer. Chiar aș câștiga mai mulți bani dacă nu aș refuza toți clienții care nu respectă aceste reguli. Teoretic sunt la fel de afectat ca și domeniul horeca. În alte orașe știu că este mult mai rău. Dan Bittman și mulți alții ca el care vociferează în sus și în jos ca să revină totul la normal, pentru că toate afacerile lui au fost afectate de această pandemie. Teoretic și eu ar trebui să fac la el.
Dar mie îmi pasă mai mult de bunul mers al lucrurilor, de respectarea regulilor și legilor decât de banii pe care îi pierd. Din puținele călătorii pe care le-am făcut am înțeles că putem duce o viață ca în afară numai dacă respectăm regulile și legile. Nu să facem ce vrem noi și când vrem. Nici țară și nici noi nu devenim mai buni dacă facem ce ne taie capul.
Lasă un răspuns