Știu că notele de subsol își au rolul lor, dar eu vreau să le menționez de la început ca să nu mă interpretați greșit. Toate cazurile de oameni pe care îi menționez stric în acest articol, comportamentul lor, profesia, vârsta, sexul și orice alt criteriu de care eu mă folosesc aici pentru a oferi aceste statistici și concluzii la care am ajuns sunt văzute prin ochii unui sau mai multor taximetriști.
Prin natura jobului meu, la sfârșit de lună pot spune că am întâlnit aproape același număr de șoferi unici de taxi ca și numărul de clienți. Mai exact, particip la discuții ale șoferilor în diverse circumstanțe, de la firme și vechime diferită în taximetrie, chiar și cei din școala veche. Toate aceste discuții m-au făcut să înțeleg că mai puțin de 5% dintre clienții dintr-o lună, sunt ciufuți, figuranți, exagerat de pretențioși sau care depășesc limita bunului simț. Restul discuțiilor intră la categoria de povești pescărești.
Cum se nasc poveștile pescărești
Nu este nici un secret că taximetriștii stau la bârfe la cafea precum iau fumătorii pauză (10 minute pe oră) sau mămicile care se împrietenesc când ies cu ăla micul în parc și apoi discută jumătate de zi (cu mici pauze). La aceste întâlniri participă atât cei care se cunosc de mult timp, dar și alți colegi de breaslă care se nimeresc să fie acolo.
Aici fac o paranteză ca să menționez cele două categorii de taximetriști. Prima categorie sunt șoferii care stau numai și numai în stațiile de taxi sau colțurile de intersecții bine cunoscute (deși nu sunt stații oficiale de taxi), numai pentru că ei lucrează cu strada. Apoi mai sunt taximetriștii adevărați pe care îi vedeți pe harta aplicației după ce vă onorează comanda că ies de pe niște străduțe uitate de lume sau pleacă din niște puncte deloc benefice taximetristului care lucrează cu strada. De ce? Pentru că aceștia nu vor să fie pe lângă creatorii poveștilor pescărești sau taximetriștii care dau naștere celor mai proaste glume și experiențe ale clienților deja vedete pe internet. Ei lucrează numai pe comenzi. Am mai repetat asta de câteva ori în categoria de articole din care și acesta face parte, dar mă gândesc să mai vin curând cu alt punct de vedere.
De cele mai multe ori la aceste întâlniri ale taximetriștilor se împărtășesc experiențele zilnice din taxi, chiar și cei care sunt prieteni buni după orele de serviciu. Am și o glumă bună pe tema asta.
Înainte să continuăm țineți minte că poveștile de război sunt spuse de supraviețuitori, iar aceștia își ajustează povestea ca să nu iasă șifonați. Ei bine așa stă treaba și în taximetrie. Majoritatea șoferilor de taxi își țin partea între ei și cam de fiecare dată aceștia au dreptate, nu clientul. Dar nu generalizez, pentru că mai există și excepții. Cunosc taximetriști care vor recunoaște că s-au ales cu reclamație sau alte tipuri de mustrări pentru că au făcut ei ceva greșit și nu clientul.
Taximetriștii și pescarii
Aud constant povești pescărești de la unii taximetriști care se mândresc că „au pus clientul la respect”. Am auzit basmele unor șoferi de taxi cum că au primit o sumă de bani pe o cursă de nimic, iar când alt prieten comun apare în discuție, descopăr că el știa aceeași poveste, dar era cu totul altă sumă. Unii s-au făcut de râs când a trebuit să-mi explice cum n-au reușit să facă bani de dimineață până seara, iar mai târziu apare alt coleg care știa câți bani și câte curse făcuse nepriceputul ăsta.
Mulți taximetriști mint, dar nu toți și am învățat să trăiesc cu asta. Nu este singura categoria profesională în care oamenii exagerează, inventează sau „omit” adevărul. Dar am început să am o limită pe care nu o mai suport.
Avem pretenții pe nimic
În cadrul poveștilor pescărești intră și experiențele alea în care clientul era de vină sau nesimțit că ți-a murdărit mașina la interior când s-a urcat. Dacă ar fi fost genul de taximetrist care are mașina curată în 90% din cazurile când îl întâlneam, îi dădeam dreptate, dar când la el flutură praful în mașină ca într-o piramidă veche de mii de ani, parcă încep să nu te mai suport.
Sunt șoferi care la 30+ de grade merg cu geamurile din față deschise, iar dacă clientul îndrăznește să mai deschidă unul din spate îi spune că el (șoferul) nu poate să meargă în curent și să închidă geamul la loc. Bosule. Dacă erai băiat, mergeai cu ac-ul.
Șoferi care se plâng că nu primesc bacșiș de la client și că le plătește fix cât face aparatul. Dar tu când te duci la super-market, lași câțiva lei bacșiș? Că și femeia aia îți pune produsele în plasă. În primul rând clientul nu este obligat în niciun fel să-ți lase bacșiș. O mulțumire este atunci când clientul face comanda la compania la care tu lucrezi, atunci când te ocupă fix pe tine din stația de taxi, deși erai pe la jumate, într-o coadă de 10 mașini. În momentele alea să-i mulțumești colegului care a făcut impresie bună ultima oară când clientul a folosit taxi și prin urmare te-a ales acum pe tine, după ce probabil aveai 10-15-30 minute de așteptare în stația aia de taxi.
Apoi, cum să mai ai pretenția la bacșiș când la tine în mașină este murdar, geamurile sleioase de zici că-i ceață afară, stai cu prosopul pe gât și geamurile deschise? Cum să-ți mai lase bacșiș când tu nu ai să-i dai rest la 50/100 lei și apoi umblați până găsiți un magazin ca să cumpere ceva, numai ca să-ți dea ție restul? Pe timpul lui și tot pe banii lui?
Mai exact – de ce îți permiți să ai pretenții când tu nu aduci nici un plus de valoare față de taxiul de lângă tine? Regulă valabilă și pentru clienți.
Clienții pretențioși
Precum (unii) șoferi de taxi, tot așa sunt și (unii) clienți. Vor repede. Să traverseze orașul în 10 minute dacă se poate. De ce nu merg pe linia de tramvai? Nu văd că este coadă în față? De ce îl țin în aglomerație? Că dincolo era mai liber.
Vor cu animal în mașină, că fac reclamație pentru că nu l-am luat. Din proprie experiență vă spun că animalele se mai emoționează și încep să se pișe. O mică șansă, dar există. Nu poți controla sau preveni așa ceva, iar dacă se întâmplă – este animal, trebuie să-l înțelegem și n-avem ce să-i facem. Dar eu apoi trebuie să mă duc la spălătorie să spăl tapițeria sau să-mi dea cu degresant (chiar dacă a făcut și pe preș, tot va cădea pe mocheta de sub preș, că doar nu face 3 picături) ca să scot mirosul, pentru ca următorul client să nu-mi atragă atenția că miroase a pișat în mașină. Am eu o garanție că îmi va plăti clientul timpul pierdut și costul de la spălătorie? Nu. Apoi consider că este mai simplu să evit toate astea refuzând cursa.
Apoi mai este părul de la animal. Ce explicație să-i dau eu clientului următor care găsește numai păr pe banchetă și pe jos. Voi v-ați așeza într-un loc plin de păr, fără să știți de la ce este părul? Poate mergeți la un eveniment sau o întâlnire de business. Ce veți explica? Că a fost un client de taxi înaintea lui care avea un animal drăguț? Taxiul este transport public de persoane, nu și de animale.
Clienții care se mută. Ajung la comandă și văd că au 4-5 geamantane mari, rucsacuri, plase și mai sunt și vreo 3-4 persoane. Se supără când le spun că nu pun geamantanele pe banchetă, alea pe care le-au plimbat pe stradă. Bancheta pe care trebuie să o curăț după el ca următorul client să nu se așeze pe mizerie. Ai multe bagaje, caută o mașină mai mare.
Oferă dacă vrei să primești
Aici mă vă previn că mă voi lăuda singur de câteva ori. 1 – sunt nevoit ca să-mi exprim punctul de vedere și 2 – mi-au murit lăudătorii.
Am avut N cazuri în care erau și copii mici în mașină care se zbenguiau, se urcau cu picioarele pe banchetă sau băteau cu picioarele în spătarul scaunului. În momentul când le atrăgeam atenția să înceteze, părinții îi puneau la locul lor și chiar îi mustrau cu diverse amenințări de genul că nu-ți mai iau kinder, suc sau înghețată. Chiar zilele trecute am avut client un tată cu copii după el. Fără ca eu să le zic ceva, el singur îi punea la loc. Este absolut normal, dar unii părinți nu fac asta decât după ce le atrag eu atenția. Motivul? Educația părintelui este prima opțiune, dar apoi mai este și fază că văd curat și ei singuri se simt prost când văd mizeria pe care o fac copiii lor.
Alți colegi îmi povestesc aceleași experiențe cu diferența că acei părinți nu le spun nimic copiilor, ba din contră îi explică șoferului că și așa este murdar și copii nu fac nimic în plus.
Tot recent mi s-a întâmplat să ajung la o comandă și clientul era deja afară. Respectul meu celor care ies la timp sau chiar mai devreme. Când s-a urcat în mașină parcă s-a înseninat. Curat și aer condiționat (pot doar să-mi imaginez cu ce taxiuri a mers de a avut reacția asta pe față). Fiind în stare de alertă, l-am întrebat dacă are și mască de protecție, pentru că altfel nu putem merge. Imediat s-a schimbat la față și cu o vocea de copil care își scapă înghețata pe jos îmi spune că nu și se dă jos.
I-a plăcut ce a găsit înăuntru, dar nu mi-a oferit respectul necesar pentru a respecta regulile și a folosi masca la mine în mașină. Îmi plac oamenii ăștia care în anumite locuri nu se sinchisesc să respecte regulile (taxi, coafor, cafenelele prietenilor, trenuri, etc), dar când se duc la mall, câteva super-market-uri, instituții publice și altele – unde există paznici la intrare și pe culoare, acolo respectă și poartă mască. Este aceeași situație peste tot, toate sunt spații publice închise.
Mâncatul în mașină. Cred că am mai specificat asta, dar de dragul articolului o mai zic și aici. Este aceeași situație ca la animale. Vrei să mănânci sandwich, shaorma, înghețată, vii cu cafea fără capac sau altele, dar nu putem prezice cum voi fi nevoit să pun o frână mai bruscă din varii motive și scapi pe jos sau te proptești de scaunul din față și murdărești. Scuză-mă, probabil este vina mea că încerc să evit un accident în trafic. Poate iau o groapă, o curbă pe care tu din spate nu o vezi că te uiți la prețioasa ta mâncare ce nu putea aștepta până ce te dădeai jos sau să o termini înainte de a te urca.
Greșelile se fac extrem de ușor și dintr-o neatenție se pătează, iar următorul client va zice mai departe ce mașini jegoase au taximetriștii, fără să știe că înaintea lui a fost unul needucat sau înfometat.
Dacă curățenie din mașină, respectul față de client și profesionalismul în meseria mea m-a învățat ceva, acel lucru este că majoritatea oamenilor, indiferent de profesie, statutul social sau venit, înțeleg de vorbă bună atunci când îi rog ceva, iar aici mă refer la chestii de bun simț – nu mânca în mașină, nu fuma, dacă vezi că am toate geamurile închise înseamnă că am ac-ul pornit, nu-ți bate joc pe banii mei și deschide geamul.
Sunt atâția pescari cu povești care îmi spun de experiențele lor neplăcute cu clienții. Cum se face că la aceleași experiențe, sub 5% dintre clienți s-au comportat la fel și la mine? Oferă dacă vrei să primești și nu pune pretenții când tu faci exact ce-i ceri clientului să nu facă.
Acum, pentru că ați rezistat până la final, vă premiez cu acest reportaj făcut de Recorder. După toate aceste discuții care, poate, a trezit niște amintiri neplăcute, merită și ceva mai diferit, o față frumos explicată de un coleg de breaslă. Vă sfătuiesc insistent să urmăriți atenți și ultimile secunde din reportaj. O să fiți uimiți.
Lasă un răspuns