De multe ori ne aflăm în situații din care credem că nu mai avem scăpare și ajungem să ne întrebăm: „De ce eu, Doamne?”, dar în majoritatea cazurilor reușim să ieșim din aceste hopuri pe care viața ni le aruncă în calea noastră ca să ne testeze dacă merităm să ajungem acolo unde ne dorim, dacă suntem vrednici de cele cerute. Așa este viața.
Trăiește o viață onorabilă. Atunci când îmbătrânești și te gândești în urmă, vei putea să te bucuri a doua oară de ea. – Dalai Lama
Povestea Andreei este una frumoasă până într-un anumit punct, dar o să ajungem imediat și acolo.
Andreea și-a trăit viața așa cum a dorit, s-a bucurat de ea în orice fel a putut. Anii au trecut, nunți s-au petrecut, dar viața a continuat. Andreea și soțul ei au dus o viață ca-n povești și basme de nici copiii nu le mai cred, cel puțin așa a părut din exterior. În cadrul familiei, doar cei apropiați au știut cât au muncit Andreea și soțul ei pentru statutul pe care l-au avut.
Restaurante și ansambluri rezidențiale au construit fără oprire și s-au îmbogățit, aveau tot ce-și doreau. Soțul Andreei se bucura de viața intensă pe care o trăia, parcă se hrănea cu problemele pe care viața i le arunca în față. Andreea și-a dorit mereu un restaurant pe care să-l gospodărească și bineînțeles că l-a primit. Era perla ei și toată lumea știa acest lucru.
Era atât de pasionată de ceea ce făcea încât într-o zi a gustat dintr-un cozonac și a zis că-și dorește rețeta ca să-l prepare în restaurantul ei, dar nimeni nu dorea să o împartă cu ea. Andreea nu era genul de persoană care să renunțe atât de ușor la ceea ce-și dorea și s-a angajat pe o durată scurtă de timp la una din patiseriile care aveau rețeta.
Câteva luni de zile a trudit în acea patiserie. Ziua era ajutor de bucătar și noaptea spăla wc-uri, toate astea ca să obțină rețeta pe care și-o dorea. Multe dintre prietenele ei au râs de ea, pentru că s-a angajat într-o patiserie doar pentru o rețetă, însă mulți mai mulți au aplaudat-o, pentru că avea ambiție și nu renunța atât de ușor. După ce i-a expirat contractul pe care îl făcuse și cu rețeta pentru cozonac obținută s-a întors în restaurantul ei și a introdus-o în meniul restaurantului.
Cu multe dintre prietenele care au râs de ea la început nu a mai ținut legătura, pentru că acum erau și mai invidioase văzând-o că a reușit, dar ea s-a bucurat că viața i-a mai luat din persoanele toxice care încercau doar să parvină.
Ajunsă la un nivel atât de mare în carieră, Andreea și soțul ei au început să acorde mai mult timp familiei. La început au început să călătorească prin lumea împreună cu soțul și copilul lor. După ceva timp au început să-și viziteze și cele mai îndepărtate rude, doar pentru că așa au crezut că trebuie să facă.
Însa viața nu este mereu frumoasă și nu decurge așa cum plănuim noi. Pusă la grea încercare, atât ea cât și apropiații ei. Andreea a fost lovită de o boală grea și mulți ani a petrecut prin spitale. Spitale și profesori în medicină din toată țara a vizitat, iar părerile între a face sau nu operație erau împărțite.
Andreea s-a luptat cu această decizie mai mult decât și-ar fi dorit, dar nu a avut niciodată curajul să-i ceară cuiva în mod direct sfatul și asta a costat-o enorm de mult. Însă acum, mai mult îi costă pe cei care i-au fost apropiați și anume remușcarea.
Toți care i-au fost aproape regretă că nu s-au implicat și nu au susținut-o mai mult în lupta ei cu cancerul, pentru că Andreea, din disperare și-a făcut o nouă prietenă care îi era aproape mai mereu, dar vedeți voi, viața nu este mereu atât de simplă și nu trebuie să luăm de bun tot ce primim atât de ușor, așa cum a făcut Andreea.
Pentru că doar o viață avem, Andreea s-a bazat mult pe sfaturile primite de la singura persoană care îi mai era alături în acea perioadă nefastă, iar asta a costat-o viața.
Acum, la multe luni după ce s-a renunțat și la ultimul doliu purtat la vedere, excepție făcând cel pe care nimeni nu îl mai vede, dar mulți îl vor purta până ce vor închide ochii, multe persoane sunt cele care doresc să se implice în orice acțiune care duce la păstrarea amintirii Andreei, iar persoana care îi era mereu aproape, văzând că nu a primit nimic după moartea ei a dispărut din peisaj, bineînțeles.
Pentru mulți aceasta a fost o veritabilă lecție de viață, iar pentru restul a fost acel moment care ne lovește pe toți și ne spune că doar o viață avem. Fiți mai cu băgare de seamă la cei apropiați vouă că altfel veți ajunge precum doamna Maria care acum stă pe bancheta din spatele meu și își șterge lacrimile în timp ce-mi spune ceea ce voi tocmai ați citit.
Lasă un răspuns