Ed Sheeran a cântat pentru prima oară în România pe Arena Națională în fața unui public de peste 40.000 de oameni și dacă vocile acestui cor care cânta, țipa, aplauda și dansa, nu a fost de ajuns, la final am simțit cum totul în jurul meu vibrează când toată lumea a intrat în extaz de fericire în momentul în care Ed Sheeran a îmbrăcat tricoul naționalei României pe scena de pe Arena Națională.
În cele ce urmează am să vă prezint experiența mea de la început și până la sfârșitul concertului lui Ed Sheeren de pe Arena Națională.
Experiența acestui concert a început când am găsit o coadă destul de măricică pentru a intra în curtea stadionului. Eram puțin gelos pe cei care stăteau la localurile din zona, la umbră și răcoare, cu o bere sau o limonadă pe masă, în timp ce eu stăteam la coadă lângă niște grămezi de borduri ce aveau să fie montate, cel mai probabil pentru câteva luni că pe urmă vin altele.
Am intrat în incinta stadionului și eram uimit de numărul foarte mare de copii, dar și de coada imensă la magazinul cu obiecte oficiale. După un calcul rapid, ne-am dus să ne răcorim stomacul cu un hamburger înainte ca evenimentul să înceapă. A fost aproape bun.
Cum am intrat în stadion, m-am dus țintă la standurile cu răcoritoare. Mi-a plăcut că organizatorii nu s-au încurcat cu jetoane, brățări sau alte modalități prin care să măsoare ei consumațiile. A fost direct cu bani cash sau cu cardul. Simplu, rapid și cel mai important, băuturile erau reci. Până am urcat sus mi-am terminat băutura așa că mi-am mai luat câteva.
Deși eram gelos pe cei care erau la terase, când am ajuns sus mi-am schimbat gândurile, pentru că începuse o ploaie sănătoasă, dar eu eram la uscat. Cu greu a început să se umple stadionul. Eu mă așteptam ca pe la ora 18 să înceapă Zara Larsson sau James Bay să cânte în deschiderea concertului, dar din varii motive aceștia au început să cânte puțin după ora 19.
De la Zara Larsson nu mi-a plăcut nimic în mod special cât să înregistrez ceva, așa că am încercat doar să mă bucur de muzică. Bine că nu a ținut mult că pe urmă a intrat James Bay. Culmea, a cântat cam ce am și eu în playlistul meu de muzică, deci mi-a plăcut. Am înregistrat cu telefonul două melodii din programul de deschidere al lui James Bay: Peer Pressure (vezi înregistrarea pe Facebook aici) și Hold back the river (vezi înregistrarea pe Facebook aici). Am înregistrat cu telefonul de la ani lumină distanță, așa că să nu vă faceți mari așteptări la calitate. N-am avut voie cu prea multe obiecte la noi ca să nu aruncăm în artiști pe scenă. Știu că sunt puternic, dar chiar așa…
Deși așteptarea mi s-a părut o eternitate, între timp a mai dat și o ploicică mică, cât să ne amuze pe noi și să-i enerveze pe cei de jos, dar totul a fost dat uitării când Ed Sheeran a intrat pe scena Arena Naționalei de la București și a început să cânte prima melodie: Castle on the Hill (vezi înregistrarea pe Facebook aici).
Mi s-a părut frumos că nu s-a ferit să recunoască că nu a mai fost în România până acum. Mulți se feresc să recunoască pentru că pe urmă am interpreta „ce arogant e și ăsta, vine doar când are de luat bani, de vizitat nu vine”. A avut o replică mișto la început am să cânt niște melodii pe care sper să la știți, dacă nu, atunci o să fie o seară lungă pentru voi. Amuzant tipul. Pe urmă ne-a explicat cum face el cu un aparat de pe scenă să înregistreze niște sunete și le pune pe repeat. Practic cântă singur, fără formație, decât vocea lui, o chitară și un public frumos.
Un moment tare frumos a fost când a cântat o melodie pe care trebuie să recunosc că nu o știam, dar el a spus că este favorita lui. Halal fan mai sunt! Dar ne-a rugat ca la melodia asta să nu facem zgomot și să nu cântăm cu el, să fie doar el și chitara. Chiar ne-a încurajat să transmitem celor de lângă noi: șhhhh! Atunci toată lumea dansa lent pe melodie și ținea blițul telefonului aprins. O priveliște înspăimântător de frumoasă. Din acest motiv nu am înregistrat-o, pentru că țineam și eu lumina telefonului aprinsă.
Un alt lucru pe care l-am mai observat la melodia mai sus menționată, a cântat-o aproape în întregime cu ochii închiși. Nu se pune problema de concentrare la ceea ce trebuia să facă sau că nu-și aducea aminte versurile, așa cum am auzit că s-a întâmplat cu un artist român la un radio. A fost pur și simplu plăcerea lui, momentul lui, pasiunea lui ascultată și trăită de un stadion plin de peste 40.000 de suflete. Sigur avea o strânsă și importantă amintire legată de acea melodie, iar noi toți i-am trăit momentul.
De la mare depărtare și de la primele acorduri, cele mai aplaudate melodii au fost: I see fire și Shape of you. Shape of you a fost și momentul în care Ed Sheeran a îmbrăcat tricoul naționalei României pe scena Arenei Naționale din București. Puteți urmări aici cele două melodii. Se văd o idee mei bine pentru că sunt uploadate pe YouTube.
La final, melodia de încheiere a concertului lui Ed Sheeran de la București a fost You need me, I don’t need you pe care o puteți asculta aici. În ultimele secunde se vede cum toată lumea de jos se retrage destul de repede din cauza ploii care începuse.
Am o mică gaură de memorie și nu mai știu dacă în cele două ore în care Ed Sheeran a concertat pe Arena Națională a interpretat și melodia Dive. Dacă a cântat-o, pot să-mi trag niște perechi de palme că am ratat-o, dacă nu, asta e, dar aș fi vrut să o ascult live. Oricum, mă bucur că am ascultat live melodia: Photograph. Nu am înregistrat-o pentru că îmi place la nebunie și am vrut să mă bucur de ea, dar o puteți asculta aici dacă nu o știți.
Puține sunt concertele unde spectatorii țipă și urlă atât de tare, de fericire încât cel de pe scenă trebuie să se oprească din vorbit pentru că nu face față publicului sau cum a fost în cazul unor melodii, nu se mai auzea ce cântă el la chitară pentru că majoritatea celor de pe stadion recunoscuse melodia de la primele acorduri și apoi toți au început să urle la unison. Simțeam cum îmi vibrează și pieptul.
A fost o experiență diferită de orice altceva. Se vede diferența dintre o formație de nivel mediu și unul dintre cei mai buni artiști internaționali. Ed Sheeran chiar a știu cum se creeze atmosfera. Abia aștept să mai revină, pentru că și eu am s-o fac.
Lasă un răspuns