Gândurile astea sub lumina lunii sunt cele mai periculoase. Aici se combină niște lichide și ceva gânduri mă duc inevitabil la acest articol, dar prefer să-ți las scris aici ca să-ți amintești, dacă vei simți vreodată nevoia. Cum a zis și Gabriel Garcia:
Amintește-ți de mine cu un trandafir
De câteva zile știam că acest articol va trebui să iasă la un moment dat, dar în seara asta m-am convins. M-am convins că unii oameni mint precum respiră, n-au suficiente biluțe de cohones, spun una și fac alta, se folosesc de tine pentru a-și atinge scopurile fără să aibă nici cel mai mic regret. Regretele astea…
Ocazional mai apare cineva în viața mea care-mi aduce aminte de anumite decizii pe care le-am luat cu mult timp în urmă. Decizii slabe pe care acum le regret și uite că ajung să scriu despre ele. Este mai ușor să scrii despre ele decât să le lași acolo, nu că m-aș simți eu m-ai bine, poate doar când știu că tu citești despre ele.
Am învățat pe varianta mai dură că este mai ușor să regreți că ai ratat decât să regreți gândindu-te la cum ar fi fost dacă…
Prietenii mi-au spus să-mi văd de drum, să nu mai stau la poarta ta când Poarta Raiului este atât de mare, dar eu am avut un vis. Poate nu a fost pe aceeași temă ca al lui Martin Luther King, Jr. dar flacăra cel ținea aprins a fost cel puțin la fel de strălucitoare.
Mă uit în urmă și nu-mi vine să cred de minciunile pe care mi le spuneai, una după alta, fără ca măcar să-ți pese. Îmi spuneai de gândurile tale, chiar și acum o faci, dar comportamentul tău spune altceva. Norocul meu este că Pământul este rotund și nu trebuie să mă opresc la fiecare colț.
Ce regret? Nu mai regret nimic. Regret că nu te povestesc așa cum mi-aș fi dorit, să scriu direct pe pielea ta de catifea. Regret că nu am apucat să-ți vorbesc de ochii migdalați pe care îi ai. Aș fi făcut asta în o mie de cuvinte fără ca măcar să trec la paragraful doi.
Regret că trebuie să ne pierdem în trecut.
Lasă un răspuns