Era o zi plictisitoare de muncă de la sfârșitul săptămânii. Am avut numai curse scurte și fără prea multă interacțiune în acea zi. Așa că atunci când m-am hotărât că mai iau o cursă și pe urmă mă duc acasă, chiar nu mă așteptam să descopăr cât de mare poate să fie impactul divorțului asupra unui copil cu părinți separați.
Prima impresie despre copil și mama lui
Am luat comandă și am ajuns mai devreme la adresă. Era o stradă ticsită de mașini parcate de ambele părți și eram deranjat constant că trebuia să dau în față și înapoi ca să le fac altora loc. Deloc plăcut să ajung mai devreme la adresă și clientul să nu fie afară. Într-un final parchez mașina la câțiva metri mai în spate ca să nu mă mai plimb atât. Scara de unde trebuia să iasă clientul era în diagonală, așa că aveam vizibilitate bună cu cine urma să mă ocupe.
Puțin surprins am rămas când am văzut că iese o femeie (numele de client pe aplicație era de femeie) îmbrăcată în haine de casă și cu un copil cu un fel de ghiozdan în spate. Din prima privire am observat o stare de tristețe pe chipul băiatului. Avea umerii lăsați și un mers de parcă se plimba de 12 ore încontinuu. Nu cred că ghiozdanul era chiar atât de greu cât să-i provoace acea stare.
Apoi m-am gândit că mama lui îl conduce până la taxi și îmi spune unde să-l duc pe băiat, cel mai probabil la meditații. Am mai avut genul acesta de curse de n ori. Însă mare mi-a fost mirarea când mi-a spus vă rog să-l duceți pe băiat la tatăl lui pe strada…. . Nu „să-mi duceți copilul” și de ce „la tatăl lui”? O formă atât de rece încât îmi exprima distanțare.
Pup-o pe mama înainte să te urci în taxi. O îmbrățișare atât de greoaie și niște brațe blege fără pic de chef. Și nu, nu exprima „durerea de despărțire”. Pur și simplu era un băiat fără chef. Dar se vedea de la o poștă relație rece dintre copil și mama lui.
Băiatul pe timpul cursei
Băiatul pe timpul cursei era, dar parcă nu era. Arăta așa distras de orice și nu cred că avea prea multe griji la care să se gândească. Mi-a lăsat impresia că aia era starea lui mereu. Nu era fericit de nimic. Nu întorcea capul după nimic. Nu ofta, iar de zâmbet nici nu mai zic. Nu-mi venea să cred de impactul divorțului asupra copilului cu părinți separați. Și da, m-am gândit de la început că are părinții divorțați.
La un moment dat își scoate telefonul și se uită la ceva filmulețe. Se mai oprește, se mai uită pe geam, dar fără să privească la ceva fix și apoi din nou în telefon. Cu cât ne apropiam mai mult de adresă cu atât petrecea mai mult timp pe telefon fără întrerupere.
Legătura dintre tată și băiat este diferită
Când mi-a dat adresa, mama băiatului încerca să-mi explice că este prin spate și că este complicată și că dacă am probleme să o găsesc să-i spun băiatului să-l sune pe tatăl lui ca să mă ghideze. După ce am plecat l-am întrebat pe băiat dacă el știe să-mi explice acolo unde este scara când ajungem. Nu știam adresa și l-a cum a explicat mama lui m-am gândit că o fi pe marte de este așa complicat. A fost cel mai hotărât da pe care l-am auzit în acea zi.
Într-adevăr, greșisem scara puțin. Deși eram în spatele blocurilor, scara unde trebuia noi să ajungem era pe o alee și mai în spate. Diferența mare era că trebuia să ocolim o parcare, dar băiatul știa de parcă era la el în cameră, care o mai fi și aceea.
Când ajung la scară, băiatul parcă prinsese viață. Se ridicase ceva mai mult și nu neapărat ca să mă ghideze ci pentru a privi la ceea ce face tatăl lui. Inițial nu m-am prins că este tatăl băiatului pentru că nu se uita și nici nu venea către noi. Era la o mașină la câțiva metri după scară și monta 3 biciclete pe mașină. Una măricică (el avea spre 2 metri înălțime), una medie și după culori părea de damă și una mai mică, de dimensiunea copilului.
Când realizează că am ajuns acolo, tatăl băiatului vine spre noi să ne întâmpine și să plătească. După ce am oprit mașina, băiatul a ieșit ca din tun și a sărit pe tatăl lui și la prins de picior într-o îmbrățișare puternică. Ce faci puștiule? A fost prima chestie pe care a spus-o, iar băiatul îl strângea și mai tare.
Impresiile de taximetrist
Nu sunt psiholog de copii și nici studiu de caz nu fac aici, dar am văzut destule. Nu cunoaștem toată povestea din spate și nici cu care părinte copilul petrece mai mult timp. Însă impactul divorțului asupra unui copil cu părinți separați se vede și dacă te uiți cu spatele.
Era vineri, eram la ultima cursă și bucuros că vine weekendul, chiar dacă nu aveam planuri, dar eram puțin gelos pe aventura ce-l aștepta pe puști. Însă toată experiența asta m-a întristat puțin pentru că niște oameni care la un moment dat s-au grăbit, au cam schimbat viața unui copil nevinovat.
Lasă un răspuns