În ultimele săptămâni am fost întrebat de mai multe ori cum a mers taximetria din București la 1 an de pandemie. Tot din ultimele săptămâni se simte la clienți un aer de revenire la normalitate. Poate că așa va fi sau poate nu. Cert este că deja discutăm „cum a fost în pandemie pentru voi”.
Am avut o pauză mai lungă pe acest blog. Am simțit nevoia de o detașare completă.
De câteva zile am început să simt lipsa și activitatea de aici și m-am gândit că o recapitulare din ultimul an de pandemie este cea mai bună metodă de revenire. Știu că am scris mai multe articole despre coronavirus pe acest blog și sper ca acesta să fie ultimul.
Cum a fost afectată taximetria din București de starea de urgență
Personal am ales să nu lucrez în acea perioadă. Acum, uitându-mă înapoi, poate ar fi trebuit să lucrez. Însă nu regret. M-am simțit mai bine știind că sunt mai în siguranță. Important este să ne folosim cunoștințele acumulate pentru viitor, nu pentru regrete în urma acțiunilor din trecut.
Discutam zilnic cu alți colegi, de la mai multe firme (chiar și ride sharing), care au lucrat în starea de urgență. Nu este un secret că treaba nu mergea mai deloc. Se făceau bani doar pentru cheltuielile zilnice ce implicau mașina și bani pentru cheltuielile de acasă. Mulți șoferi au ales să nu lucreze deloc. Nu aveau cheltuieli cu mașina, dar nici nu produceau nimic. Ce-i drept că venind de la un venit zilnic frumușel, cam greu să te adaptezi la banii din starea de urgență.
Însă alții mai isteți s-au mulțumit cu cât făceau. Nu aveau surse inepuizabile de bani, deci orice bănuți făcuți erau bine-veniți. Poate că pe undeva pe acolo mai era și motivul că nu puteau rezista să stea în casă fără să facă nimic. Aceștia erau taximetriștii vechi care erau obișnuiți cu activitatea zilnică. Eu ceva mai tânăr, tânjeam după niște zile libere, care s-au transformat în luni.
Dacă ar fi să fac acum o comparație, veniturile din taximetria din București în timpul stării de urgență a scăzut cu cel puțin 70 – 80%.
Primele luni de muncă pe taxi în starea de alertă
Dificil este cel mai elegant cuvânt pe care l-am găsit. Foarte prost ar fi varianta din popor. Încă nu știu ce a fost mai greu de acceptat pentru mine: faptul că făceam extrem de puțini bani, comparând cu situația de dinainte de pandemie când îi făceam în 1-2 ore sau faptul că stăteam foarte mult timp în loc, fără să fac nimic.
Înainte de pandemie foloseam doar 2 aplicații și o stație de taxi. Starea de alertă „m-a obligat” să folosesc și mai multe surse de comenzi. Așa că în prezent am 2 stații și 4 aplicații de taxi de pe urma cărora iau comenzi.
Au fost suișuri și coborâșuri. Săptămâni în care ziceai gata, începe să-și revină și pe urmă iar mergea prost. Eram atent la fiecare client care părea suspicios de virus. Când auzeam comenzi pe stație la spitalul de boli, Colentina, alegeam să nu mă duc. 4 din 5 clienți îmi spuneau că știu ei sigur că virusul nu există. S-au prins ei că totul este o păcăleală pentru a ne prostii.
Nenumărați clienți din horeca care simțeau că nu mai rezistă și prea mulți tineri din aceleași domenii, cu credite la bănci ce nu mai știau încotro să o apuce. Am întâlnit și oameni ce erau fericiți înainte de pandemie că aveau propriile afaceri doar ca să dea faliment în starea de urgență și pe urmă au fost nevoiți să-și caute un loc de muncă.
Primele luni au fost cele mai sinistre pentru că în locurile unde știam anumite magazine, începusem să văd doar anunțuri în geam pe care scriau de vânzare sau spațiu de închiriat.
Primele luni de muncă în starea de alertă au fost un amestec de gânduri pentru că auzeam și vedeam atât de multe lucruri încât îmi era puțin dificil.
Parcă totul a fost doar o stare proastă de moment
Prezentul este o idee mai sigur față de anul trecut din aceeași perioadă. Sunt convins că în toamnă va mai fi un val, să sperăm că ultimul. Însă cum a fost în primăvara asta nu cred ca va mai putea fi.
În toamnă anul trecut am avut parte de mai multe evenimente ce m-au schimbat pe mine și stilul meu de viață. Faptul că a trebuit să mă mut este doar unul dintre ele. Toate adunate m-au ajutat să-mi distragă atenția de la situația în care ne aflam. Am avut parte de momente dificile, iar uneori, existența virusului îmi intensifica starea.
Valul mare al pandemiei din primăvară a stins din viață tatăl unui prieten. Puțini sunt cei care știu câte a făcut și din păcate fără sorți de izbândă. Așa că da, renunț la orice prietenie dacă cineva mai vine și îmi spune că virusul nu există.
Parcă totul a fost doar o stare proastă de moment pentru că văd din ce în ce mai mulți oameni fără măști, doar pentru că niște politicieni au decis asta. Cîțu a fost întrebat de un jurnalist cum de a ajuns la cifra 5 atunci când au decis câți oameni au voie să stea fără mască în birou și nu 4 sau 6. Acesta a răspuns că au plecat de la 0 (zero). Sunt de părere că unele decizii nu ar trebui luate de politicieni. Virusul nu dispare doar pentru că niște oameni decid așa pur și simplu.
Dar entuziasmul pentru un concediu în Grecia și revenirea la normalitate este foarte puternic.
Ce am învățat din pandemia de covid-19
Nimic nu este sigur și nici permanent. Eram satisfăcut de stilul de viață boem în care eram. Aveam multe lucruri asigurate și programate de la o lună la alta. Zilnic aveam 2 prieteni pe care îi luam cu mașina și îmi asigurau banii pe care la începutul stării de alertă îi făceam în tot programul de muncă.
Nu apreciam banii și timpul muncit așa cum am ajuns să o fac acum. Cheltuiam mulți bani pe consumabile ce îmi aduceau doar o satisfacție temporară. Nu mă deranjam să-mi iau mai multe aplicații și cealaltă stație pentru comenzi pentru că eram mulțumit de acel ritm. Acum muncesc pentru mai mult pentru că viitorul nu mai este sigur.
A fost un duș rece bine-venit, altfel nu aș fi apreciat tot ce aveam și am ajuns să am în continuare.
Foarte mulți colegi de breaslă au renunțat la a mai face taxi în starea de alertă și s-au apucat de alte lucruri. Livrări de mâncare, construcții și altele.
Taximetriștii adevărați au făcut bani. S-au mulțumit cu cât făceau și s-au adaptat cu timpul, iar banii încasați începeau să crească. Cine a renunțat la taxi în pandemia nu era taximetrist adevărat, ci doar un angajat sezonier. Taximetria este mai mult de atât. Când o faci de plăcere, știi cum să te adaptezi și cum să-i prezinți clientului partea frumoasă, chiar dacă cel dinaintea ta ia stricat.
Faci un comentariu sau dai un răspuns?