Chiar nu-mi doresc ca la 1-2-5 articole să scriu unul despre tipologii de oameni și ciudățeniile lor. Nu că pentru tine, cel care citești, nu ar fi interesant, dar ajung să mă pierd pe mine în toate aceste scenarii și multe dintre ele îmi revin în cap când mi-e lumea mai dragă. Așa se întâmplă și acum, așa cum s-a întâmplat și weekendul ăsta.
Cam din perioada de după sărbători am început să văd tot mai des persoane care, din cauza lipsei de activitate sau chiar a geloziei, fac lucruri tare prostești. Poate că aș fi uitat de aceste experiențe (slabe șanse) sau poate că nu-mi aduceam aminte de ele în weekendul ăsta. Încă mă amuză cum s-au aliniat planetele și toate s-au legat perfect.
În weekendul ăsta urma să plec la mare, așa pe nepusă masa, o mică evadare. Cu câteva ore înainte, primesc mesaj de la o prietenă care mă întreabă cum aș defini eu prietenia. Poate că dacă aș fi băut ceva înainte, aș fi avut curajul să-i dau un răspuns sincer, în schimb i-am dat unul sec. Nu doar tastatura telefonului a fost dezamăgită de răspunsul meu.
Seara, pe când eram deja la o masă, în Vama Veche, după câteva pahare de Long Island pe care un prieten a avut grijă să le am în față, am început să mă distrez și eu, în stilul meu. Pauza distracției a venit când atenția mi s-a îndreptat către un om care era însoțit de două femei superbe, dar nici una din ele nu era soția lui pentru că mi-a arătat poze cu soția lui în timpul unei curse, cu mult timp în urmă. Sunt anumite femei pe care n-ai cum să le uiți.
De bine ce m-am distrat, am mai observat și două fete care dansau și se sărutau cu alți doi băieți, ceva cam timizi pentru locul respectiv. Două ore mai târziu, aceleași fete, alți băieți. După o oră, am plecat și noi de acolo în căutare de altă bodegă. Pe drum am văzut iar pe cele două fete, erau întinse pe două șezlonguri, dar sunt sigur că ele aveau impresia că lumea se învârte cu ele. Nașpa senzația!
Aceste mici experiențe au scos la suprafață zeci de clienți care m-au invitat în cele mai întunecate momente din viața lor. Pe unele le regretau, în timp ce cu altele se mândreau, dar toate duc într-un singur punct: oamenii fără o activitate zilnică o iau razna.
Citește și Nu suntem niciodată mulțumiți cu ce avem
Am avut un client care era plin de bani și toată ziua se plimba și petrecea, dar îmi spunea că face toate astea pentru că soția lui nu-l satisface în pat așa cum ar vrea el. Îmi mărturisea toate acestea în drum spre una dintre amante pentru că-și uitase cheile de la casă și nu voia să-i dea de bănuit soției. Era 11 dimineața și era plecat de 4 zile de acasă. Soției ia spus că este la o petrecere cu niște prieteni. Prietenii respectivi își dăduseră check-in pe Facebook în alt oraș. Acela a fost sfârșitul conversației pentru că picase pe gânduri. El nu apărea în acel check-in.
Un alt client, bunic de meserie, vorbea mai tare și mai mult de parcă era plătit să se comporte așa. Nervos și supărat pe lume. Nimic nu-i convenea, nici faptul că era soare pe cer, nu înțelegea nici de ce oamenii de la salubrizare mai fac curat pe străzi și nici de ce copilul lui nu-l mai cheamă să aibă grijă de nepoata lui. Cică ar fi prea agitat, ia spus băiatul lui, dar el nu vedea lucrurile la fel. Înainte avea timp să meargă și la muncă câteva ore și să aibă grijă de nepoțica lui, dar de când a renunțat la locul de muncă, face doar pe bunicul, nu se mai înțelege cu nimeni.
Cele mai periculoase mi s-au părut femeile casnice, mai ales cele fără copii, deși pe asta n-am înțeles-o. Nu au servici, nici copii de care să aibă grijă, dar stau acasă. Nimic pozitiv nu ieșea pe gura lor. Alte femei erau geloase pentru că bărbații lor erau la muncă de dimineață până seară și nu știau unde se duc și ce fac până când se întorc acasă, dacă le înșală cu alta, că numai curve sunt la locul ăla de muncă (despre care se presupune că nu știau nimic).
La categoria asta n-am întâlnit prea multe femei, dar au fost suficiente cât să înțeleg că erau într-un stadiu avansat de depresie. Femei singure care merg doar la muncă și acasă, care nu socializează, dar care au o mândrie mai mare decât textul meu. Au fost situații când le-am ajutat cu un sfat și după cursa respectivă, în alte circumstanțe. Am mai observat că aceste femei, deși sunt trecute de vârsta la care mai pot suci mințile unui bărbat doar cu un zâmbet, sunt în continuare rigide, dure și impenetrabile, dar îți plâng în față că viața lor este mizerabilă, tristă și n-au nici un viitor. Am observat că dacă nu le mai sunam să le întreb de sănătate, ele nu sunau, pentru că erau prea mândre ca să ceară ajutorul. Adevărul este că mândria este singurul lucru care mai stă pe lângă ele.
Am mai întâlnit și cazuri de bărbați care înșală doar pentru că nu se pot abține. Deși niciodată n-au fost ei cei care mi-au recunoscut faptele, ci femeile din viața lor (mame, soții, mătuși, nași, etc), pentru că ele vorbesc mai mult sau pentru că, poate, nu se simt bine când recunosc asta. Acest gen de situații sunt cele mai urâte.
Multe femei într-o stare emoțională praf mi-au trecut pragul mașinii și cam trei sferturi mi-au propus să le ajut să urce sus. Știu că doar eu am pierdut câteva ore de muncă, dar uite așa se nasc confesiunile erotice.
Vreți să știți de ce înșală bărbații sau de ce înșală femeile? Ascultați-le poveștile. Eu am ajuns la concluzia că pentru cei mai mulți lipsa unei activități zilnice și mândria care dă pe dinafară sunt principalele motive pentru care se distrug relațiile sau le împiedică să se formeze.
Citește și La o plimbare cu taxiul prin Bucureștiul de altă dată
Lasă un răspuns