Din cauza restricțiilor de călătorie, producătorii de filme de la Hollywood au trebuit să se reinventeze. De la vremurile unde plecau cu o armată de oameni cu care filmau o scenă într-o anumită zonă, acum sunt nevoiți să filmeze scene virtuale individuale cu cele mai noi aparaturi. Dar să zicem că nu toți au un ochi fin să descopere diferențele sau poate că nu-i deranjează, dar pentru ceilalți? Pentru cei care simt altfel filmele, pentru cei care le trăiesc. Voi ce plănuiți să faceți?
Producția virtuală poate fi un „game changer” la Hollywood
De la Avatar, Avengers și multe alte asemenea, lumea a înțeles mai bine ce înseamnă un film făcut aproape în totalitate în studio. Aparent nu pare să-i deranjeze că se uită la o producție complet ficțională fără nici un sâmbure de adevăr în poveste sau măcar unul sau mai multe locații din film să fie adevărate. Filme precum Harry Potter sau Lord of The Rings au făcut anumite locații celebre, iar astăzi (înainte de pandemie) lumea vizita acele locuri special pentru a face o fotografie acolo. Deși costă mult mai mult să filmezi în zone reale, impactul pe care îl are ulterior poate fi extraordinar de mare acelei zone.
În prezent, pe timp de pandemie, companii precum Blackmagic Design au parte de un mare succes. Blackmagic produce camere de film digitale și tocmai producătorii filmului Avatar 2 folosesc echipamentele lor pentru a produce filmul.
Viitorul la Hollywood
Dacă majoritatea producătorilor de la Hollywood spun în prezent că practica asta este una temporară și nu ceva permanent care să reprezinte industria cinematografică de la Hollywood, s-ar putea să fim martorii către tranziția într-o nouă eră. Sunt filme complet lucrate în studio, pe platouri de filmare montate și demontate, dar totuși bat recorduri la încasări. Asta ce înseamnă? Că oamenii care preferă autenticitate, sunt pe cale de dispariție? Că oamenii care se uită la un film și speră să învețe ceva nou, tradiții, animale, oameni, zone noi, să vadă lucruri noi, sunt și ei pe cale de dispariție?
Sau poate că viața de zi cu zi este atât de stresantă încât se uită la un film numai pentru ași relaxa mintea și practic nu mai sunt în stare să se uite la un film nou cu scopul de a învăța ceva nou? Poate că în situația asta se explică de ce anumite filme sunt pe primele locuri la încasări fără să aibă nici măcar o nominalizare la nici un festival internațional de film.
Eu tind să cred că odată ce vor observa diferențele uriașe de costuri între cele două moduri de producere a filmelor, până și producătorii de la Hollywood vor face tranziția către zona de filme produse complet în studio. Uitați-vă la acest discurs istoric al lui Ricky Gervais la decernarea Premiilor Globurile de Aur 2020. Dacă nu aveți răbdare cu tot discursul, uitați-vă măcar de la 2.50 cam 1 minut și de la minutul 4.00 cam tot 1 minut.
Cu ce rămânem după genul ăsta de filme?
Nu duc vreo luptă cu acest gen de filme. Chiar am fost la cinema la majoritatea dintre ele. Însă vă întreb și pe voi: câte detalii vă mai amintiți din povestea filmului?
Să luăm ca exemplu filmul Avatar. Marea majoritatea au văzut filmul ăsta. Eu chiar l-am vizionat de vreo 3 ori. Dar acum, dacă m-aș uita din nou la el, o să fie ca și prima dată. Nu s-a legat de mine nimic din film. Țin minte povestea principală, însă fiecare secvență este ca și cum m-aș uita la ea pentru prima dată.
Pe partea opusă, sunt filme de genul Apusul de Laszlo Nemes, Vox Lux – Viața care bate filmul sau Capernaum – Un film inspirat din viața reală pe care le-am văzut doar o dată, îmi aduc aminte constant de ele și dacă acum m-aș uita din nou la ele, aș ști fiecare părticică din cum va decurge povestea.
Sunt curios: voi cum ajungeți să vă uitați la un anumit film? Pentru că vă este recomandat de cineva anume? Pentru că atinge un subiect de interes pentru voi? Urmăriți filme din care să învățați ceva, pentru a vă relaxa, să adormiți mai ușor sau ca să mai treacă timpul? Preferați doar un anumit gen de filme? Aveți criterii cu ajutorul cărora vă filtrați filmele? Și care sunt acestea?
Lasă un răspuns