Mă tot uimesc de cum funcționează universul ăsta și cum are grijă să-ți scoată în față experiențele și oamenii necesari pentru a învăța lecția de care duci lipsă. Culmea este că tot ce urmează să spun acum s-a mai întâmplat și într-o zi de luni, rareori îmi merge atât de bine de luni.
Am fost tare supărat zilele astea, vedeam doar negru în fața ochilor și aveam de gând ca în locul acestei confesiuni să scriu despre un client mai vechi a cărui poveste și temă este trădarea. După părerea mea, minciuna este cel mai sigur mod de a încheia o prietenie și consideram că scoțând la suprafață povestea clientului chiar în momentele astea mă va ajuta să mă simt mai bine, dar un prieten a avut grijă să-mi spună: fii mai blând cu ea.
Era ora prânzului când încercam să-mi aduc aminte discuția de mult trecută când un om îmbrăcat ca de alergat în parc bate în geam și mă întreabă dacă sunt liber. I-am făcut semn că da, s-a urcat și am plecat. Am ajuns să discutăm despre filme povestindu-mi de un loc prin cartierul Titan din București în care obișnuia să fie cinematograf, dar acum este doar un centru cultural.
Trecând repede în revistă ultimele filme pe care le-am văzut la avanpriemieră, iar el îmi împărțea idea că filmele din cinema cu bugete enorme sunt doar pentru gură-cască. Dacă vrem filme bune trebuie să ne uităm la cele care sunt nominalizate și câștigă premii la diferite categorii și diferite festivaluri.
Vezi aici recenzii la filme pe care ți le recomand
Așa a venit vorba și de blogul meu și cum am ajuns să scriu despre poveștile oamenilor auzite în taxi. În acel moment parcă s-a activat. Îți spun eu o poveste pe care n-ai mai auzit-o până acum, mi-a spus el în timp ce eu mă uitam la el și vedeam în ochii lui cum așteaptă aprobarea mea de a începe să-și curețe sufletul și să spună tot ce îl apasă.
Povestea lui a început cu o întrebare: de ce boală crezi că sufăr acum? M-am gândit la multe în cele 3 secunde pe care le-am avut până să-i spun ceva, dar m-am gândit că nu te joci cu așa ceva și i-am spus că n-am nici cea mai mică idee. Bețiv sunt, alcoolic, când beau nu mă pot opri.
Am auzit despre ei, i-am văzut beți, dar să nu te poți opri, nu credeam. Mi-a povestit de cele 4 episoade prin care a trecut. 4 episoade mai serioase în urma cărora necesita câteva zile de spitalizare, restul nici nu le-a mai contorizat, dar astea 4 au băgat în sperieți prieteni apropiați, familia și soția, până în punctul în care ea a renunțat la a mai încercat și a plecat din viața lui.
După a 4’a spitalizare a avut câteva zile în care umbla în gol pe străzi cu gânduri necurate și lacrimi greu de controlat. De fiecare dată când pleca din casă era sigur că aia avea să fie ultima privire către tot ce-i este drag, că nu avea să se mai întoarcă acolo, dar ceva îl ținea pe drumul lui și-l aducea întreg acasă.
Nici acum nu știe cine sau măcar ce a fost de l-a îndrumat să se ducă la o întâlnire de grup a alcoolicilor anonimi, dar după atâta timp spune cu mâna pe inimă că asta i-a salvat viața. Oamenii pe care i-a întâlnit acolo, în special pe o fată care i-a fost ca un înger protector și pe restul care aveau povești asemănătoare cu ale lui.
A realizat că este o boală și asta nu se vindecă, este deajuns să calci strâmb o dată și poți fi dus. Au fost oameni de acolo care erau abstinenți de ani de zile, unul avea chiar 5 ani și la aniversarea de 5 ani a băut o bere. Următoarele zile și nopți a continuat să petreacă, iar finalul a fost tragic.
Și-a dat seama că are nevoie de ajutor, ce a ținut de el a făcut. Restul, așa cum el a spus: este nevoie de intervenție divină. Cumva a ajuns în locul potrivit pentru ajutor. S-a internat 6 luni pentru a fi sub supraveghere medicală. Deși simțea că o ia razna, acum îmi spune că perioada aia a fost doar de antrenament, adevăratul test este în fiecare zi. Este conștient că dacă cedează, cedează pentru ultima oară, nu va mai primi altă șansă.
Are zile când simte că cedează și apelează la prieteni din grupul alcoolicilor anonimi și prin diverse tactici pe care ei le-au plănuit se scot din starea de a ceda. Mai au chiar și glume. Cu bănuții pe care i-au primit, atunci când simt nevoie de alcool, scot un bănuț și îl bagă în gură și dacă bănuțul se topește înseamnă că au permisiunea să bea ceva, doar atunci. Bănuții sunt din metal. El are primul bănuț de 24 de ore și de 2 ani. În prezent are 2 ani și jumătate.
Cursa se terminase de mult și am oprit într-o parcare lângă locul unde avea nevoie și l-am ascultat. Am mai stat de vorbă după ce am ajuns la destinație mai mult decât făcusem în cursă. Mi-a vorbit de oamenii care vin acolo cu probleme: preoți, doctori, avocați, polițiști pe care i-a și văzut la televizor. Oameni cu povești de îți îngheață sufletul, dar aceste povești împreună cu îngerul lui de pe pământ sub chip de femeie, prietena lui cea mai bună îl ține încă treaz. A recunoscut că fără ea ar ajunge a doua zi înapoi pe străzi și în spital, dacă mai ajunge la spital…
Îmi spunea că atunci când își lua leafa, obișnuia să-și adune prietenii și să bea împreună cu toți, până când a văzut că ei nu mai vin atunci când nu mai are bani. Așa a ajuns să se împrietenească cu oameni de pe stradă, stătea pe străzi până dimineața și bea.
Povestea asta am auzit-o luni. După ce am terminat de vorbim cu clientul meu am plecat spre casă, stătusem destul. Pe drum mă gândeam numai la povestea lui și la faptul că nu ar trebui să scriu despre ce aveam de gând să scriu inițial.
Ajung acasă, îmi pregătesc geanta și mă duc la sală până nu se aglomerează. Pentru prima oară mi s-a întâmplat să uit să-mi dau telefonul pe silențios la sală. Mesajele erau fix de la fata care m-a dezamăgit cel mai mult și în singurul mod pe care eu nu-l tolerez, dar în același timp ea este și prima care își cere scuze. Sunt mulți care mi-au greșit și aproape toți sunt conștienți de greșeala lor, dar până luni, nici unul nu a venit să-și ceară scuze.
Ca să recapitulez. O zi de luni în care eram supărat și în care eram sigur că am să scriu despre ceva ce știam că încă nu este cazul, apoi îl întâlnesc pe omul a cărui poveste m-a sucit la 180 de grade și în liniștea aparatelor din sală primesc mesaj de la fata de la care am cele mai mari așteptări și cumva a reușit să șteargă acea supărare. Acum este marți, este aproape miezul nopții și eu încerc să găsesc un titlu potrivit pentru toate astea.
Citește și Un cuplu de bătrânei care nu sunt lăsați să se pensioneze
Faci un comentariu sau dai un răspuns?