Din cauza situației cauzate de coronavirus și statul în casă, în ultimile 2 zile am început să văd toată situația ca o provocare. În China a crescut numărul de divorțuri după ce cuplurile au fost nevoite să petreacă prea mult timp împreună în casă. De aici și expresia Omul are nevoie de activitate.
Am înțeles că nici statul în casă prea mult nu este sănătos. Adică cât să citești? Câte jocuri să termini pe PlayStation și câte seriale și documentare să vezi pe HBO și Netflix? Așa se face că azi am ieșit cu bicicleta la o tură de București. În primul rând am vrut să fac mișcare, dar pe drum am început să observ și alte detalii.
Am pedalat mai puțin de 1 km până am observat numărul foarte mic de mașini în trafic. Cel puțin în zona mea bulevardul era gol.
În intersecție la Casa Presei, deasupra pasajului cu greu am văzut câteva mașini.
Nu am pedalat mult și m-am oprit să admir zona verde și frumos amenajată. Nu am mai trecut pe jos prin părculețul ăsta de câțiva ani. Este traversat zilnic de mulți oameni care coboară în stațiile de autobuz de la Casa Presei și vor să se urce în tramvaiul 41. Este curat, trotuare mari și există și pistă de biciclete. Vara când este totul verde arată mult mai frumos.
La Arcul de Triumf era semaforul și mașinile. Nu cozi și fără claxoane, dar era puțin, în comparație cu alte străzi.
Dar în apropiere de Arcul de Triumf, pe Bulevardul Mareșal Alexandru Averescu era coadă de mașini parcate pe prima bandă. Cel mai probabil erau toți de la Oficiul Stării Civile Sector 1.
Avansând către Piața Victoriei, am intrat în Parcul Kiseleff, pe partea dinspre Bulevardul Ion Mihalache. O zona de recreere foarte frumoasă și bine amenajată. O gură de aer curat pentru cine traversează zona. Am găsit în parc și un foișor pentru vremuri ploioase.
Tot în Parcul Kiseleff am găsit pe o clădire mică aceste desene frumoase care mi-au atras atenția. Sunt sigur că încântă privirile oricărui trecător.
La ieșirea din parc în Șoseaua Kiseleff, peste drum, care tot Parcul Kiseleff se numește, am văzut o singură femeie care se plimba pe aleea principală. O situație care te lasă fără cuvinte, ca și traficul de pe Șoseaua Kiseleff.
Tot la marginea parcului Kiseleff, lângă alveolă am găsit și statuia lui Hakim Omar – Khayyam. Khayyam a fost poet, matematician, filosof și astronom persan.
Cum am intrat pe Calea Victoriei am găsit și câteva magazine închise sau la care bate vântul după clienții de altă dată.
Pe pista de biciclete de pe Calea Victoriei era pustiu, ca și la semafoare la care altă dată stăteai și de 2 ori.
În fața Primăriei Capitale am găsit ceea ce părea a fi un accident mai serios. N-am înțeles cine a fost de vină, dar implicată în accident mai fost și mașina de mai departe care avea numere de Bulgaria.
Am intrat prin Parcul Cișmigiu unde am găsit o terasă ce părea deschisă, dar fără nici un client.
Probabil cel mai frumos patinoar din București este în Parcul din Cișmigiu. Se pare că vine seceta. Am vrut să scot în evidență și cât de ușor se pot ascunde detalii, atunci când vrei. De la prima poză către a treia.
Am pedalat înapoi spre casă, dar pe alt traseu, pentru că și aici există pistă de biciclete. Pe Strada Buzești bătea vântul. Nu-mi vine să cred cum arată orașul în anumite zone când eu stăteam în zile normale, pe aceleași străzi, în cozi de zeci de minute.
În drum spre Parcul Regele Mihai I (fostul Herăstrău), pe Bulevardul Aviatorilor unde și aici există pistă pentru biciclete am găsit această fereastră către o casă specifică zonei. Din locul unde mă aflam eu este cealaltă margine a Parcului Kiseleff.
La parterul vilei este o cafenea. Într-o zi normală aici sunt atât de mulți clienți că ocupă tot trotuarul. Piața Charles de Gaulle este de obicei plină de oameni care ies din parc, de la metrou sau de la birouri, dar acum arată ca o zonă bântuită.
Parcul Regele Mihai I era pustiu chiar de la intrare. 2-3 bănci erau ocupate pe margini, dar în rest pustiu. Chiar și magazinele cu sucuri, floricele și vată pe băț erau închise.
Am pornit să dau o tură de parc și m-am oprit aici pentru că priveliștea este superbă. Locul de unde am făcut poza este la ecluză, lângă Ambasada Chinei, de unde încep terasele de pe malul lacului.
Multe terase și restaurante de lângă lac era în plină renovare. Se pregătesc intens pentru noul sezon.
Locul de joacă pentru copii din Parcul Miramagica era pustiu. Am văzut un copil care se juca singur, iar tatăl lui stătea pe telefon, cu spatele la copil. Am mai văzut un părinte care trăgea cu mingea la poartă împreună cu fiul lui și câteva cupluri plictisite.
Am traversat pe sub Podul CFR și am găsit câțiva pescari plini de speranțe.
În partea asta a parcului a fost la fel de pustiu. Singurele persoane pe care le-am văzut până acolo erau femei care încercau să se mențină în formă. Jumate dintre ele mergeau la pas și stăteau cu nasul în telefon.
Altă zonă de distracție pentru copii din Parcul Regele Mihai I care era pustie. Dar pentru prima oară în tot parcul am văzut acest gen de afiș.
La ieșirea din parc și în drum spre casă am decis să trec prin parcarea de la Casa Presei. Aici se pare că nu există vreun virus sau posibilitatea de muncă de acasă. Față de cum arată parcarea în mod normal, acum era ocupată în proporție de 80%. Cam mult luând în considerare că este stare de urgență.
La finalul turei, aplicația a avut grijă să-mi amintească cât am mers azi cu bicicleta. Sper să-mi formez un obicei din asta și să ies mai des, mai ales pe timp de noapte aș vrea să mă plimb.
“Țara arde și baba se piaptănă.”
Bravoo! La cât mai multe plimbări de genul asta!!
Mersi!
Plănuiesc să vizitez mai multe parcuri din București, dacă ajung prin Colentina City îți dau un țrr să-mi arăți ce e mai frumos de vizitat acolo, dar numai dacă porți mască :))