Cele ce urmează sunt mai mult punctul de vedere al femeilor. Deși am discutat și cu bărbați pe subiectul ăsta, nu am vorbit cu suficienți. Cu femei am discutat mai mult, pentru că majoritatea clientelor sunt femei. Logica asta am observat că se aplică și la cuplurile gay, indiferent de sex. Doar că majoritatea cuplurilor gay (indiferent de sex), se confruntă cu alte probleme, dar un număr mic dintre ei, ajung în cele din urmă la aceleași probleme.
Atunci când bărbatul din relație înșală, femeia nu se simte atât de deranjată de faptul că a făcut sex cu altă femeie, ci faptul că i-a trădat încrederea. În jurul acestei idei ne vom învârti tot articolul, pentru că este extrem de complexă toată situația.
Am studiat acest fir al problemei, la toate vârstele și la toate stagiile de relație. Am discutat cu oameni care erau căsătoriți din primul an după ce s-au cunoscut, iar alții nu erau căsătoriți nici după 10 ani. Așa că voi trece prin toate etapele prin care majoritatea au avut probleme, în speranța că vă aflați la unul din acele puncte și căutați un răspuns.
Am crezut că el este diferit
Majoritatea femeilor cu care am discutat, mi-au servit aceeași replică – Am întâlnit mulți bărbați înaintea lui, am fost cu destui ca să știu ce îmi doresc. Dar el chiar avea valori atât de ridicate încât eram sigură că mă vă iubi și că vom face un cuplu perfect împreună. Bine, nu mi-au spus chiar toate aceleași cuvinte, dar ați prins ideea. Asta a devenit deja un clișeu.
El nu a fost oul care am crezut eu că va fi
Ce nu vor femeile să accepte, este faptul că (majoritatea) îl aleg pe bărbatul cel mai arătos, cel mai de succes și plin cu mușchi, pentru că femeile se gândesc la genele bărbatului ce vor fi transmise la copil. Iar atunci când (nu am spus „dacă”) o vor da în bară, deseori vor zice că așa a fost el tot timpul, iar eu am fost prea oarbă, prea îndrăgostită de el ca să văd asta.
Există o vorbă – Odată cu vârsta, vine și înțelepciunea. Pentru că avem mai mult timp la dispoziție să acumulăm informații.
La toată armata de oameni pe care am dus-o cu taxiul, chiar și la apropiați, am observat că oamenii care (să zicem) exagerează cu întreținerea, atenția asupra persoanei lor, tind să fie mai egoiști. Cel puțin la 90% dintre oamenii care tind să se îngrijească mai mult decât o fac alte 3 persoane obișnuite, tind să fie (și rămân) egoiști.
Egoismul ăsta nu este ceva evident precum am oprit la benzinărie ca să alimentăm, iar el și-a cumpărat o apă, iar mie nimic. Nici măcar nu m-a întrebat dacă vreau ceva. Asta poate că ar fi definiția clară și directă a egoismului.
Oamenii egoiști într-o relație, dacă nu primesc ceva ce ei consideră că li se cuvine, mai devreme sau mai târziu își vor înșela partenerul.
Pentru că:
- nu știu să comunice
- își dau seama că celălalt se comportă mai diferit în timpul relației decât în perioada de curtoazie și nu le mai place de el/ea
- pentru că nu primesc acel ceva (poate fi o partidă de sex mai bună, afecțiune, înțelegere, împărțirea sarcinilor, etc.) și pentru că (probabil) s-au săturat de cealaltă persoană, consideră că cel mai bine este să meargă în altă parte pentru a le primi.
Punctul final în care veți ajunge dacă unul din voi urmează criteriile de mai sus atunci când își caută partenerul, este că unul din voi va spune credeam că suntem împreună pentru că ne iubim, din dragoste. Ei bine, atunci celălalt care a căutat în partener ceva frumos pe la exterior, va intra într-o stare din care nu va mai ieși, nu se va mai dedica, se va simți tot timpul inferior, iar după mulți ani și încercări ratate, vă veți despărți definitiv.
Comunicarea
Voi face abstracție de ordinea pe care am pornit-o, pentru că problema comunicării într-o relație este în mare parte aceeași, indiferent de vechimea, problema sau stagiul relației.
Dacă aveți o problemă a comunicării în relație, înseamnă că aveți o problemă de compatibilitate. Deseori se întâmplă ca unul să-și spună oful, problema în timp ce celălalt ascultă, iar apoi când îi vine rândul, își spune versiunea lui/ei a situației. Lipsa compatibilității apare atunci când jocul ăsta de-a șoarecele și pisica continuă mult timp până când veți fi nevoiți să faceți un compromis, ceea ce duce la sex de împăcare (care prin definiție este cel mai puternic drog și niciodată nu dă greș în ale plăcerii), dar bățul problematic doar a fost aruncat mai în față, nu eliminat.
Prin comunicare trebuie amândoi să ajungeți în punctul în care sunteți de acord că pentru iubirea voastră merită să luptați, pentru că dragostea nu dispare, iar noi oamenii suntem făcuți pentru mai mult, nu doar pentru a coabita împreună.
Problema compatibilității sau lipsa/problema comunicării într-o relație, ajunge să fie vizibilă sau putem spune că în timp afectează și alte aspecte ale relației. Cel mai important pe care l-am observat și care fundamental reprezintă și tema articolului, este sexul.
Importanța sexului într-o relație
Întorcându-ne la ordinea de la început, sexul într-o relație este cel și cel mai important. De asta este necesar să treacă măcar un an de relație înainte de a propune în căsătorie. Poate să existe toată dragostea din lume, poate să fie bărbatul/femeia lucrat/ă manual și după preferințele fiecăruia, iar prin urmare, fără strop de greșeală – dar dacă sexul nu funcționează, nimic nu va funcționa.
Sexul este ușor de interpretat și deseori etichetat ca ceva banal/mecanic/natural/obișnuit,parte din rutina zilei. Dar aici greșesc majoritatea. În primul rând, dacă ei și-ar da seama cum să îmbunătățească acest aspect al relației, restul ar fi apă de ploaie.
Pentru că mulți ajung să-și dea seama mult prea târziu că nu sunt compatibili în relație (fără să realizeze că de fapt problema pleacă din dormitor, mașina de spălat sau baia unui restaurant), multe cupluri/căsnicii se destramă. Dacă ar realiza problema sexului și ar comunica mai bine, s-ar rezolva și, poate, ar exista mai puțini copii care petrec weekendurile cu părinți diferiți.
Da, problema sexului dintr-un cuplu este rezolvabilă, dar este de muncă.
Sexul nu este doar acel orgasm de la final, pentru că în prezent există jucării care oferă asta. Sexul este dăruire, atingere, dorință și multă plăcere, de ambele părți – fix ce nu poate un vibrator să ofere. Unii bărbați (chiar și un număr mic de femei), ajung să-și păstreze „instrumentele necesare” cu care să ofere aceste plăceri chiar și după zeci de ani de relație cu aceeași persoană. Secretul? Un prim pas este dorința. Fără dorință, războiul este pierdut.
Experiența trădării
Cele mai multe cazuri de înșelări le-am întâlnit în rândul bărbaților. Motivele? Toate cele menționate mai sus și multe altele, dar cel mai des întâlnit este că nu-și mai vede partenera cu aceeași ochi cu care a văzut-o atunci când a cucerit-o. Dorința a pierit cu timpul. Dar asta este vina unuia, poate chiar amândurora pentru că n-au știut cum să mențină flacăra aprinsă.
Primul moment când așa ceva se întâmplă este imediat după naștere. Bărbatul automat trece pe locul 2, nu mai primește atenția cu care era obișnuit, nu mai fac împreună aceleași lucruri și clar mai puțin sex. Însă atunci când îl primește, este:
- întrerupt pentru că ăla mic plânge;
- îl primește doar pentru că ea știe că trebuie să i-l ofere, dar nu simte plăcere sau dorință, iar bărbatul observă asta și să fim serioși, nimănui nu i-ar place să facă sex cu o păpușă gonflabilă. Dacă aici, măcar unul din ei ar știi ce să facă, aplicația Tinder nu ar mai exista.
Am auzit destule cazuri și care au contribuit la despărțiri în primii ani după naștere pentru că:
- ea stă acasă cu ăla micul să-l crească. Deși este obosită psihic, când soțul vine acasă îl bombardează cu întrebări sau cu cele mai noi bârfe pentru că ea de multe ori este nevorbită;
- el nu apucă să se odihnească după muncă, ba din contră, motivul 1 intervine;
- deseori nici mâncare caldă nu primește.
Cam din cauza asta bărbatul găsește consolare în brațele altei femei care nu are un „bagaj” atât de mare. Femeile/barbații respectivi au căutat calitățile exterioare în partener, iar acum suportă consecințele.
Cum suportă femeia gestul înșelării
Am discutat cu enorm de multe femei pe subiectul ăsta și culmea, îl conștientizează și ele. Realizează că îi oferă mai puțin sex partenerului, dar cumva se așteaptă ca și el să înțeleagă și să suporte acest sacrificiu, pentru că în cele din urmă, amândoi au fost de acord să facă copilul. Însă multe dintre ele mi-au mărturisit că dacă soțul le-ar fi cerut acordul să se ducă la alte femei pentru satisfacere, le-ar da voie. Nici nu vreau să-mi imaginez prin ce ar trece pe urmă acel bărbat dacă ar accepta faptul că soția lui este de acord cu așa ceva, iar el să afișeze un zâmbet cât casa.
Pe (multe) femei nu le deranjează că el a făcut sex cu altă femeie, ci faptul că ele au depus atât de multe în relația/căsnicia respectivă, încât simt acest act de înșelare cu altă femeie drept o trădare a tot ce reprezintă ele și ce au oferit. Cu timpul încep să aibă gânduri dacă sunt suficient „de bune”, pentru că altfel el nu s-ar duce la alta. Încep să creadă faptul că altele fac totul mai bine, că au un caracter nu știu cum și tot așa.
Gândurile astea nu se vor opri niciodată. Femeile astea se vor închide în ele atât de mult încât nu vor mai lăsa pe nimeni să se aproprie de ele atât de mult, atât de intim. Poate că vor continua să se mai îmbrățișeze (dar cu greu, unele), poate că vor continua să facă sex, să se țină de mână și să se sărute, dar încrederea este dispărută, la fel și gesturile intime.
Câteva concluzii
Nu am întâlnit nici un caz în care vreun cuplu să-și fi revenit din așa ceva. Ori au recunoscut că au lăsat problemele în urmă, dar conștienți că pot sau vor apărea curând. Ori au făcut un compromis. Ori au mers pe drumuri separate. Mulți au ajuns în cele din urmă la ultima varianta, diferența a făcut-o timpul care a trebuit să se scurgă pentru a ajunge în acel punct.
În România nu prea există educație pe acest subiect. Dacă ne uităm în trecut, nu neapărat la bunicii noștri, chiar și părinții noștri au prins vremurile mai simple. Te luai și fiecare își aducea aportul. Se înțelegeau ușor, iar vremurile simple nu le dădeau prea multe bătăi de cap.
Dar așa cum omul evoluează, așa și sentimentele, gândurile și pretențiile noastre au crescut. Prin urmare nu mai devenim compatibili chiar atât de ușor. Păi hai să comparam numărul de divorțuri din perioada bunicilor sau chiar a părinților vs prezent. Numai în 2020 divorțurile aproape că s-au dublat de când toți au fost nevoiți să stea mai mult timp acasă, împreună.
Toate acele lipsuri, defecte peste care nu s-a putut trece, lipsa de compatibilitate, lipsa chimiei ce a dispărut după câteva luni de locuit împreună, lipsa comunicării, lipsa dorinței din ochii partenerului – ochii nu mint niciodată. Ce vedeți în ochii partenerului? Milă? Compasiune? Colegialitate? Donator pentru un copil? Femeia care ține casa curată? Partenera cu care fac sex? Bărbatul de la casa omului? Cineva cu care împart cheltuielile lunare?
Acum, o melodia așa de final, pentru buzele umflate.
Țin să te „corectez” la ultima parte, în ceea ce privește subiectul divorțurilor de pe vremea bunicilor și din zilele noastre, îmi cer și scuze dacă sunt puțin nesăbuită, dar pe vremea bunicilor într-adevăr era viața mai simplă, nu mai ușoară, poate comunicau mai mult, dar nu suficient și erau incompatibili și ei, dar își duceau crucea. Femeia accepta situația pentru că era bărbatul ei și invers, dae sufletele lor erau stinse. Diferenta dintre atunci si acum este faptul că noi indiferent de sex nu mai acceptăm, poate acceptăm pentru câțiva ani, dar în final renunțăm.
Iar despre faptul că „nu ne deranjează” că partenera/ul s-a culcat cu altcineva, nu e chiar veritabilă. De ce? Pentru că, dacă nu ar deranja, nu ar durea nu ți-ai pierde încrederea în tine și în voi.. Etc. Scuze dacă deranjez cu comentariul meu.