După atâtea uite și tu la ce s-a ajuns…
Așa începe discuția mea cu doamna Camelia. O doamnă din multe puncte de vedere, dar pentru ea, în acel moment, nici nu mai conta, lumea ei s-a schimbat după un telefon. Spera ca măcar un „ce mai zici?” să audă de la omul căruia i-a fost alături aproape 20 de ani.
S-a îndrăgostit de tânără, a trăit o poveste frumoasă având pe cineva cu experiență și hotărât lângă ea. Au clădit afaceri din idei pe care le citea în stele. A trăit o viață cum puține femei își permit să viseze, chiar dacă cea mai mare dorință a ei a fost pusă în așteptare pentru omul pe care îl iubea.
Mulți dintre tații prietenilor ei aveau vârsta omului de care ea s-a îndrăgostit și mai mulți dintre aceștia au criticat-o, poate nu la fel de mult precum părinții ei, dar a fost nevoită să renunțe la viața pe care o ducea pentru că așa este dragostea, își spunea Camelia pe când avea doar 20 de ani.
Au fost 20 de ani lungi, am trudit mult ca să ne trăim viața așa cum am vrut noi, îmi spune doamna Camelia în timp ce privea pe geamul aburit de la respirația ei lungă. Au călătorit prin toată lumea și spre sfârșit au făcut doar ce au vrut suflețelele lor. Mai și munceau ce este drept, doar aveau meserii ce se bazau pe principii ca și clientela fidelă ce trebuia servită când avea nevoie.
Nu era ca și cum o făcea gratis, nici pe departe. Contractele pe care le semnau erau din șapte cifre, atât de buni erau, doar că nu mai lucrau chiar pentru oricine. Ajunseseră în acel punct al vieții în care se bucurau de viață mai mult decât să muncească pentru ea, dar asta nu este o poveste frumoasă pentru că pe bancheta din spate aveam o doamnă ce suspina.
Poate învățăm ceva din lecția asta.
Nu a fost toți cei 20 de ani atât de frumoși. Au mai existat certuri și dezacorduri, chiar și scurte despărțiri, dar precum un compas, ei făceau parte din același întreg, cel puțin așa credea doamna Camelia. Acum când privește în urmă vede cu alți ochi acea viață.
Cu toate astea, ea a trecut peste multe din dragoste. Chiar dacă ajunsese o femeie matură, suficient de matură pentru a fi mamă și avea multe lecții învățate, dar pe asta nu a prevăzut-o. L-a iertat de multe ori, iar multe dintre greșeli a fost motivul despărțirii pentru alții. L-a iertat chiar și atunci când nu a venit la înmormântare mamei ei și atunci când i-a servit o minciună superficială, dar ea era îndrăgostită.
Lecția asta mi-a luat cel mai mult să o învăț…
Poate că i-ar mai fi iertat multe pentru mult timp, dar decizia nu a fost a ei, chiar dacă ea a fost cea care a făcut cele mai mari sacrificii. Unicul ei vis neîndeplinit până în acel moment a fost să aibă un copil. Copil pe care el nu a vrut să-l aibă, poate pentru că știa ce urma.
Poate că viața a vrut ca ei să semneze un contract departe de România. Țară unde el a ales să rămână mai mult decât era nevoie pentru că puteau lucra și de acasă sau din Insulele Maldive, plajă pe care o frecventau des. Ea mai venea prin România și de fiecare dată când se întorcea la el, îl simțea diferit, până într-o vizită când nu au mai discutat despre afaceri.
Cel mai mult a rănit-o când a aflat motivul pentru care el intentase divorțul. Avea 20 de ani, 1.90 m, era blondă și purta tocuri. Parcă se regăsea în acea descriere, dar cu 20 de ani în urmă. Diferența era că ea se îndrăgostise de acel bărbat când ea avea 20 de ani, iar el 40. Acum, văzând atâtea femei de genul ăsta prin toată lumea, nu avea să o creadă pe acea fetișcană că se îndrăgostise de un boșorog cu 40 de ani mai mare ca ea și pe deasupra, nici nu vorbeau aceeași limbă. Noroc că pot face și alte lucruri cu ele.
Adevărul este dureros și simt cum mă omoară amintirile…
Spre sfârșitul cursei, cu povestea vieții terminată, o văd cum se îndreaptă de spate, ridică fruntea sus și hotărâtă să facă un copil, cea mai mare dorință a ei, decide că nu va mai sta lângă un bărbat ce nu o vede ca pe un egal.
Mulți bărbați pe lumea asta și-ar dori o femeie independentă ca ea, care se întreține singură și pe deasupra mai este și genul de femeie după care întorci capul, nu în acel mod vulgar la care probabil te gândești acum. Este o femeie în adevăratul sens al cuvântului, doar că s-a lăsat condusă, doar ea, de sentimente.
Acum este sigură că nu are nevoie de bărbați ce sunt dispuși să renunțe la dragostea unei femei adevărate pentru o plăcere carnală temporară.
Nu știu dacă i s-a părut amuzant sau nu, dar precum în Titanic, și-a lăsat amprenta pe geamul transpirat de la respirația ei. A pregătit rapid banii și cu un zâmbet pe care nu l-am mai văzut până atunci, mi-a dat banii cu o carte de vizită între ei. Ținem legătura, mi-a spus înainte să coboare din taxi.
Lasă un răspuns