Nu spun că mă simt bine pentru situația nasoală în care se află firma de avocatură în cauză, pentru că asta ar însemna să fiu un nesimțit. Așa că am să vă las pe voi să judecați evenimentele mele prin care am trecut cu un angajat al firmei de avocatură, dar și gustul amar cu care altă angajată a rămas după mai bine de 20 de ani de muncă la ei.
Posibil să mai fi menționat experiența pe care am avut-o cu un avocat, dar de dragul acestui articol am s-o mai menționez și acum.
Cred că eram în primul an de taximetrie, dar îmi aduc aminte că am luat o comandă pe stație. La acea vreme nu cunoșteam orașul atât de bine, dar știam că la acea adresă era o firmă de avocatură. Se urcă clientul și plecăm în cursă. De la început mi-a spus că vom avea de făcut mai multe opriri până să terminăm cursa. Fiind în primul an de taximetrie în București primeam multe sfaturi despre cum să mă comport cu clienții. Un sfat pe care la acea vreme îl foloseam în funcție de client (dacă prezenta încredere sau nu) era să-i cer banii dacă coboară din mașină (cât era pe aparat, nimic mai mult), indiferent pentru ce motiv, excepție erau cazurile când se întâlnea cu cineva lângă mașină.
Mai fac o paranteză ca să explic practica asta pe care acum o pun în aplicare cu orice client. Dacă vă duceți la Carrefour, Mega, Lidl sau alt super-market și când ajungeți cu produsele la casa de marcat vă treziți că nu aveți banii la voi și nici cardurile. Ce faceți? Îi spuneți casierului că plecați cu produsele până la mașină și reveniți în 5 minute cu banii? Aceeași situație este și aici. Vi s-a prestat un serviciu și vreți să plecați, spunând că reveniți în X minute. Ce garanție mai am eu că vă întoarceți? Lucrez într-un domeniu în care întâlnesc tot felul de oameni, încrederea este cel mai greu lucru de câștigat aici.
Mulți clienți s-au supărat când le-am cerut banii de pe aparat (nici un leu în plus!) și mi-au spus să nu-i mai aștept că își caută altă mașină. Dacă nu am încercat să-i jecmănesc, ci am cerut doar ce mi se cuvenea, de ce s-au supărat? Eu am tot interesul să continui cursa. Nici mie nu-mi convine să plec de acolo și să mai stau alte câteva minute până iau altă comandă, când știu că am una la nasul meu, dar nici să-l las să coboare fără să plătească nu-mi permit. Am mai discutat despre subiect aici.
Dar „domnul” avocat prezenta încredere și încă nu eram pățit până atunci. Făcusem câteva opriri și de fiecare dată a revenit mai devreme decât timpul pe care mi l-a spus când a coborât, așa că prinsesem încredere în el.
Ultima oprire a fost la Tribunalul București de la Junior. Mi-a spus că trebuie să ridice o hârtie și revine în maxim 10 minute. Documentul fusese pregătit de cineva doar că trebuie să-l ridice personal. Aveam 30+ lei pe aparat la acel moment. După 20 de minute am rugat-o pe dispeceră să-i facă apel. Domnul avocat nu a răspuns la telefon. Am mai stat încă 10 minute și am plecat, doar nu era să-mi pierd toată ziua așteptând ceva ce poate s-ar fi rezolvat. Mă gândesc că dacă era om cinstit, să zicem că nu a putut în acel moment să răspundă la telefon, dar ar fi sunat înapoi, iar dispecera m-ar fi contactat pe stație. Dar n-a fost să fie. Am pierdut în acea zi puțin peste 40 de lei.
Cam din acel moment am început să-i cer clientului banii de pe aparat dacă pleacă de la mașină, Indiferent de cum arată, câți ani are, femeie sau bărbat, cartier sau locul unde pleacă (magazin, casă, altele).
Asta a fost acum…7-8 ani.
Săptămâna trecută mă aflam într-o stație de taxi. În stația de taxi eram ~10 mașini, iar eu mă aflam pe la jumătate. Nici prin cap nu mi-ar fi trecut să mă ocupe cineva, fix de la jumătatea cozii, dar această bella donna a făcut-o. Inițial mi-a spus numai strada unde vrea să meargă și din una din alta, îmi spune motivul pentru care mergem acolo. Apoi mi-am dat seama că mergem la aceeași clădire unde are și acum sediul firma respectivă de avocatură.
Am discutat și despre pandemie, iar de aici mi-a spus și motivul pentru care mergea la birou, deși majoritatea lucrau de acasă. Din cauza crizei, dar în realitate este un obicei al firmei (din spusele clientei), firma de avocatură mai concediază oameni fără motiv. Un motiv la care să mă gândesc ar fi să-i împiedice să ajungă pe poziții prea înalte unde ar avea salarii și beneficii mai mari. Așa angajează mereu oameni noi, salarii mici și multă muncă, pentru că aceștia încă au speranța la promovare. Doar că după 20 de ani muncă în acea firmă, cam începi să înțelegi mersul.
Bun. Pandemia și criza care urmează. Firma de avocatură le-a spus că trebuie să-i dea afară pentru că o duc greu (realitatea s-ar putea să fie motivul de mai sus). Însă la ce nu se aștepta nimeni din firmă (peste 100 de oameni), dar nici clienta mea – ca și ea să se numere printre cei dați afară. Faza mișto este că procesul de concediere începuse de câteva luni și (un motiv pentru care motivul lor era minciunică) firma deja adusese oameni noi, tineri, fără experiență.
Deci firma o duce greu, dă oameni afară, dar angajează alții la loc.
Acei alții deja apucaseră să se facă comozi și chiar se împrieteniseră unii cu alții. Cu cine să te împrietenești și să înveți mersul în firmă dacă nu cu cel mai bătrân din firmă? Doar încă speri la acea viitoare posibilă promovare.
Karma intervine fix aici. Când un număr de câteva zeci de noi tineri observă că unul dintre cei mai vechi angajați este dat afară, păi cam începi să-ți pui întrebări. Bine, pe ăia i-ai dat afară că aveau câțiva ani în firmă iar experiența lor putea fi ușor înlocuită, poate că nu-și făceau treaba prea bine, poate cine știe. Dar când îl dai afară pe cel care, probabil era mai vechi decât unii parteneri (ba nu, chiar era), începi să-ți dai seama că stupul este plin de viermi. În semn de nemulțumire, protest, susținere față de clienta mea care a fost un înger cu toți angajații noi, și-au dat și ei demisia în lanț.
Firma este (a fost) în mare rahat. Nu aveau suficienți oameni, dar aveau mai multe contracte în derulare. Nici alții noi nu puteau aduce peste noapte, iar timpul pierdut cu greu putea fi recuperat. Poate că n-au pierdut atât de mult pe cât de mult și-ar fi dorit toți oamenii afectați de această conducere otrăvită, dar un șut tot au primit.
M-am răzgândit – astăzi sunt un nesimțit.
Lasă un răspuns